Quo Vadis, Taine, Spectral & Illuminati (Live Metal Club, Bucureşti)

Adresată în primul rând iubitorilor de „technical music” (ca să-i citez pe cei de la Illuminati) sau de „very good music” (ca să-l citez pe un bun prieten), alinierea de trupe din LMC se dovedeşte o experienţă extraordinară pour les connaisseurs şi o gură de aer proaspăt pentru cei mai puţin iniţiaţi în death-metal-ul tehnic. Clubul, care de multe ori m-a dezamăgit prin sonorizarea în cel mai bun caz lamentabilă, reuşeşte de data aceasta să fie la un nivel de la decent în sus, demonstrând încă o dată că sunt importante şi sculele cu care faci sunetul, nu doar oamenii din spatele lor. Publicul este mai puţin decât mă aşteptam, cam 200-300 de oameni în momentele cele mai „aglomerate”, dar dornic să se simtă bine şi decis să facă atmosferă.

Seara începe cu tânăra trupă Illuminati, adeptă a unui death metal tehnic, foarte tehnic şi, părerea mea, numai tehnic. În mod clar la început de drum şi fără o personalitate bine definită, bucureştenii sunt buni instrumentişti, au talent şi potenţial compoziţional, dar le lipseşte coerenţa în aceeaşi piesă; par a şti ce vor, dar nu şi cum să ajungă acolo. Luând fiecare fragment în parte, e greu să nu-ţi placă; problema este că sunt mai multe fragmente lipite unul de altul şi nu o piesă cu coeziune. Cred că cel mai bine se simte asta prin contrast cu cele două preluări, Pestilence şi Atheist, care sună şnur, balansat şi coerent, fără a le fi ştirbite calităţile tehnice. Muzica înseamnă şi trăire, nu doar viteză şi tehnică; sper ca această afirmaţie să fie luată drept critică constructivă şi nu drept afront.

Mult mai mult îmi plac cei de la Spectral, altă trupă cu membri în majoritate tineri, dar mai matură în compoziţii. Marele lor dezavantaj cred că este lipsa omului din spatele tobelor; calculatorul îşi face treaba şi băieţii arată că ştiu să-l folosească, dar nu e acelaşi lucru. Se poate spune însă că cei doi chitarişti excelenţi şi basistul foarte bun mă lasă fără cuvinte, pe scenă împletindu-se foarte bine metalul dur cu melodia în nişte piese excelent legate. Nu pot spune că îmi place prea mult sunetul uneori foarte acut al chitarelor, dar altfel concertul lor mi se pare bun în sus.

Nu cred că aş găsi ceva în plus de povestit despre muzica cu care ne-a cucerit demult Taine. Pot comenta însă pe marginea concertului, afirmând că ce văd luni seara pe scena din LMC este unul dintre cele mai bune la care am asistat. N-aş spune că mă fascinează frazele lui Andy Ionescu dintre piese, în schimb muzica este excelentă, dublată de un sunet bun. În playlist am recunoscut uşor No Personality, Ce eşti tu?, Pierdut, The Devil Inside şi Înger sau demon. Trebuie adăugat că Taine îşi reconfirmă poziţia de lider în metalul greu românesc, precum şi cea de mare fan Death. Sincer, nu cred că ar fi altă trupă autohtonă mai potrivită pentru a cânta în deschiderea celor de la Quo Vadis.

Şi că tot veni vorba de Quo Vadis, canadienii îmi plac enorm. Că oamenii sunt buni instrumentişti, nu-i nimic nou, nici faptul că muzica lor este la alt nivel de calitate. Dar valoarea lor este întărită de modul în care ştiu să transmită publicului o muzică deloc accesibilă la o primă vedere. Multă melodie şi agresivitate pe instrumente, multă comunicare între vocal şi cei extaziaţi în faţa scenei. Ca aspect negativ, mie mi se pare că vocea, mult spre metalcore, nu se potriveşte cu frazele subtile ale chitarelor sau ale basului fretless. Nu încape îndoială că publicul este entuziast şi reacţionează pe măsura prestaţiei scenice: aclamaţii, mosh-pit, wall of death, la alegere; şi nu cred că doar dau curs îndemnului basistei românce ale cărei cuvinte sunt ceva în genul „puneţi mâna şi daţi din plete”. În ceea ce priveşte „conţinutul”, putem enumera Absolution, Break the Cycle, Tunnel Effect, Hunter/Killer, Dead Man’s Diary, Point of No Return şi Legions of the Betrayed. Concluzia este că de la ultimul full-length din 2004 a trecut cam mult timp şi că ar fi cazul ca cei de la Quo Vadis să ne încânte şi cu altceva, pe lângă reprezentaţia de excepţie.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Concerte and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s