Maraton Rock Ziua 1 (Live Metal Club)

Zilele acestea în Live Metal Club se dă startul celei de-a patra ediţii a unui maraton rock desfăşurat pe parcursul a trei zile, dedicat în special trupelor tinere din underground-ul metal, dar, după cum vom vedea, nu numai. Prima zi, vineri 30 ianuarie, înseamnă pentru mine vizionarea a patru din aceste trupe, ceva mai puţine decât totalul zilei, pentru că eu reuşesc să ajung în club în jurul orei 21. Cum fiecărei trupe îi este alocată câte o oră şi orice întârziere ar da peste cap programul celorlalţi, constat cu surprindere şi bucurie că în mare se respectă desfăşurătorul.

Astfel că ajung la fix pentru a prinde proba de sunet a celor de la Inopia, trupă în legătură cu care am apoi parte de discuţii în contradictoriu. Evident, în privinţa stilului, şi cert e că nici acum nu m-am lămurit complet ce şi cum. Vestimentaţia celor două domnişoare (clape şi bas), a vocalului şi violonistului (plus însăşi prezenţa acestuia) mi-ar da ideea de gothic/doom metal, dar elementele folk metal mi se par şi ele destul de accentuate. Atuul Inopia aş zice că e vocalul, problema o constituie însă faptul că că trupa nu sună deloc închegat şi, mai rău, vioara este de multe ori pe afară. Muzica nu-i rea luată ca fundal, dar nu mă convinge; poate pe viitor, când vor suna mai omogen ca trupă.

Dacă prima formaţie văzută de mine a avut parte de un sunet ok, braşovenii de la True Mind se luptă din greu cu probleme tehnice, aparatură şi… nervi. Mai bine de douăzeci de minute (din acel ceas alocat) se scurg în încercări de a avea un sunet decent; mai rău este că încercările se dovedesc aproape zadarnice, muzica lor fiind clar afectată până la final. Cu toate astea, cred că reuşesc să descopăr un symphonic metal cu influenţe evidente Nightwish, în special în ceea ce priveşte soprana, dar şi ceva Within Temptation. Fără a fi fan al trupelor female-fronted, trebuie să recunosc modul corect în care cântă Anna, dublat de prezenţa ei scenică foarte plăcută, de la vestimentaţie şi machiaj la mişcare şi dialogul cu Vlad (clape). Nu reţin nume sau fragmente de piese, dar remarc cover-ul reuşit după Nopţi (Vali Sterian) şi maxima cu care trupa a încheie seara: „Muzica nu moare niciodată”.

Motivul principal pentru care mă deplasez pe „front” în această seară este reîntâlnirea cu Rising Shadow, nesperat de aproape de concertul din decembrie. Fără a avea un setlist diferit de anterioara cântare, este mereu o plăcere să-i văd, în special datorită forţei degajate pe scenă, începând cu All Your Gods sau Trilogia Neterminată I şi terminând cu Moscow’s Burning (preferata mea) sau „imnul” Eyes of a Shadow. Îmi menţin părerea că trei cover-uri sunt totuşi prea mult când ai la dispoziţie numai o oră, chiar dacă Road to Hell, Symphony of Destruction şi Smoke on the Water au ies foarte bine, la aceasta din urmă aducându-şi contribuţia doi foşti basişti ai trupei, Dan „Bitch” Bădescu şi Cătălin Scânteie. Nu ştiu câtă lume observă, dar în muzica celor cinci este şi multă poezie, două momente ce ilustrează acest lucru fiind soloul lui Paul, un colaj Led Zeppelin – Judas Priest – Motörhead – Dream Theater, evident adaptate, şi alegerea poeziei Îndemn la luptă a lui Radu Gyr pentru bridge-ul de pe Ancient Scars. Un alt element care îmi place şi care cred că dă omogenitate unei trupe cu doi membri relativ noi este „uniforma” cu „Tournée du Chat Noir” pe tricourile trupeţilor. Din păcate, sunetul masacrează mai multe piese (cred că Rock este cea mai curată) şi nu ştiu câţi din cei care văd Rising Shadow pentru prima dată înţeleg ceva.

Al doilea motiv al prezenţei mele în LMC este curiozitatea referitoare la Highlight Kenosis, despre care am tot auzit numai lucruri de bine, dar nu am avut ocazia să o ascult. Ştiu că membrii sunt toţi absolvenţi de conservator sau studenţi ai acestuia, aşa că mă aştept măcar la o anumită ştiinţă de a face muzică, neavând neapărat speranţe ca aceasta să-mi şi placă. Ei bine, surpriză: trupa mă prinde încă de la instrumentala Fight the Evil cu care începe, virată bine spre Dream Theater. Se vede de acum că bucureştenii sunt singurii la care sunetul e bun de la un capăt la altul, lucru important pentru percepţia progresivului cu nuanţe de alternativ; acestea din urmă, dominând în anumite piese (It Wasn’t Love), fac muzica celor cinci mai accesibilă şi sunt date în special de vocea Oanei. Ceea ce îmi place în mod deosebit nu este muzica elaborată şi complexă, deşi are şi aceasta farmecul ei, ci explozia de energie a solistei care nu stă locului o clipă, plus vocea ei foarte pop, foarte fresh şi fără pretenţii de soprana-wannabe – piese ca Change the World şi Final Warning sunt bune exemple. La final, mă surprind spunându-mi „oau, oamenii ăştia chiar cântă ceva”.

Concluzii generale: ideea de a aduna în acelaşi loc, timp de trei seri, atâtea trupe de metal (cu 27 s-au lăudat iniţial organizatorii, dar am impresia ca s-au mai retras pe parcurs), plus stilurile diferite ce au defilat şi vor defila pe scenă în serile ulterioare, mi se pare de lăudat. Dar, din nou revenim la acelaşi „dar”, multe trupe înseamnă timp puţin (incluzând-l şi pe cel în care trebuie să faci reglajele de sunet şi acordajele), aşa că uneori, ca spectator, ai impresia că nu ai rămas cu nimic. Şi asta n-ar fi o problemă în cazul unui sunet foarte bun, indiferent cu câte chitare se cântă la un moment dat sau dacă solistul vrea să iasă spre public şi să uite de microfoniile care s-ar forma. Sunetul însă oscilează de la prost la bun în funcţie de trupă şi/sau de locul ales pentru audiţie. În plus, constat cu dezamăgire că publicul, nici măcar cel bucureştean, nu se arată prea încântat de eveniment sau, ca să nu generalizez, de trupele de vineri seara, prezenţa fiind destul de redusă. E drept, aerul e respirabil, dar lipseşte entuziasmul cu care m-am obişnuit cândva la astfel de manifestări.

Fotografii

 

 

 

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Concerte and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s