O zi în Ciucaş

Tură oarecum de lene în Munţii Ciucaş – ce altceva ar fi mai potrivit când ai la dispoziţie numai ziua de duminică? Iniţial aveam în gând să lenevesc tot weekend-ul sau să ajung prin oraşul meu natal, dar Bogdan S vine cu această propunere: o tură lejeră şi plină de panorame. Îl cooptez şi pe amicul meu Bogdan din Târgovişte, pentru că mă gândesc că i-a trecut îndărătnicia cu care a spus că nu mai vine la munte după chinul din Crai. Deşi ora 6:30 nu-i place cum sună, decide să vină şi el, aşa că undeva până în 7 dimineaţa ieşim din Bucureşti pe DN1, iar mai târziu intrăm pe DN1 A, spre Cheia. După ce trecem de mica staţiune montană, părăsim drumul naţional pentru cei 3 kilometri înfiorător care ne duc la Cabana Muntele Roşu. Strângem din dinţi la cratderele din asfalt (care asfalt?), sperăm ca scutul să iasă întreg din încercare şi fiecare minut ne pare o oră, dar ajungem în sfârşit, întregi, în parcarea cabanei; de fapt, numai numele a rămas de cabană, ansamblul de construcţii fiind un adevărat motel. Bem cafea, ceai sau ciocolată caldă, plănuiesc cu Bogdan S o tură teoretică la Negoiu (teoretică, adică fără hărţile pe care le-a uitat acasă) şi la ora 10 plecăm în traseu.

Dintre cele două mari variante, Culmea Gropşoarele-Zăganu şi Culmea Tigăile Mari – Vârful Ciucaş, o alegem pe a doua, pentru că Bogdan S spune că ar fi cea mai impresionantă în ceea ce priveşte peisajul. Pornim deci pe bandă galbenă, urcăm puţin prin pădure pe Piscul lui Neacşu, coborâm pe partea cealaltă a dealului până la albia Pârâului Berii şi urmăm marcajul pe lângă Fântâna „N. Ioan”, în sus spre Cabana Ciucaş. Bogdan S a mai fost pe acelaşi traseu în aprilie 2007, iar pe vremea aceea cărarea şerpuia după marcaj prin pădurea deasă de brazi; acum în zonă a apărut un drum forestier, proaspăt la cât de bun e încă (nelovit de torente de ploi), care porneşte probabil de la Ocolul Silvic de la Podul Berii şi se termină la cabana arsă cândva şi acum nelocuită. Drumul este deprimant de pietros şi prăfuit, buldozerele au muşcat din pădure şi din pământ, iar malul apare ameninţător în multe locuri; sper măcar că vor pune nişte plase de protecţie care să evite surparea, mai ales în ultima porţiune, înainte de cabană. Că mai trecut pe lângă noi în trombă şi nişte atevişti care ne umplu de praf şi nervi e partea a doua. Ce ar părea să iasă bun din toată povestea asta e că drumul, utilajele şi corturile ca de armată ridicate lângă cabană ar sugera că aceasta va fi refăcută. Aşa sper eu, şi nu că acolo va apărea sfidătoare vila vreunui mahăr bine-pus cu cei de la Ocolul Silvic.

După o oră şi jumătate suntem la fosta cabană şi întâlnim turişti de toate vârstele, mai la o bălăureală ca noi, mai la vreun traseu de amploare. Şi să nu uit de herghelia de cai din spatele cabanei, un grup de animale majestoase şi cu părul strălucind de sănătate, dintre care remarc un armăsar negru-negru, tăciune lucios, cu coada pănă la pământ. Superbe bestii. Urmăm cele două marcaje roşii ce se despart mai sus, bandă şi cruce, trecem pe lângă prima tigaie, cea mai mare şi mai masivă de fapt, numită Muntele Chiruşca (1664 m); nu ştim cât timp vom avea la dispoziţie, aşa că nu ne băgăm la niciun pic de căţărare, ceea ce eu regret mai târziu. În şaua de după stânci se despart traseele, iar noi alegem acum banda roşie, drept înainte, urmând să facem la întoarcere celălalt traseu.

După ce trecem de Tigăile Mari (1844 m), unde facem un detur printre stâncile ce par a ascunde alte stânci mai ciudate, urcăm pe o vale pietroasă şi abruptă, dar destul de scurtă cât să nu obosim; aici lăsăm în urmă formaţiunea stâncoasă numită Babele la Sfat; de fapt, toată zona este un imens plai înverzit din care răsar astfel de stânci golaşe din categoria Babelor. După ce ieşim din vale nu mai este mult până în Vârful Ciucaş (1954 m), unde ajungem la orele 13, pe un soare arzător şi un aer fierbinte şi pâclos în zare.

Aici poposim cam o oră şi jumătate, mâncăm, ne uscăm la soare şi admirăm stâncile care ne înconjoară din toate părţile; impresionante sunt cele ce însoţesc ca un lanţ Culmea Şipotele sau cele izolate din nord, spre Şaua Ciucaş, care au primit diverse denumiri: Mâna Dracului, Gemenii Ciucaşului, etc. Prin pâcla de la orizont se văd la est câteva localităţi, iar spre vest, în ultima linie şi abia întrezărindu-se, Munţii Bucegi.

Începem coborârea pe bandă roşie spre Turnu Goliat, la bifurcaţia din Şaua Ţigăilor (1745 m), unde ne menţinem pe cruce roşie. Continuăm până aproape de baza văii, apoi trebuie să urcăm pentru a ajunge în capătul Culmii Tigăile Mari, am trecut la dus prin prima bifurcaţie. De aici mai mergem puţin şi, până în ora 16, suntem înapoi la ruinele Cabanei Ciucaş. Cum s-a făcut destul de târziu şi am lălăit-o destul pe drum, decidem că o întoarcere la Cabana Muntele Roşu prin Şaua Gropşoarele – La Răscruce – Muntele Roşu ne-ar lua prea mult timp, ţinând cont de faptul că mai trebuie să facem faţă şi traficului spre Bucureşti de duminică seara; aşa că revenim pe unde am urcat şi avem acum posibilitatea de a vedea cât de multă lume a ales azi să se plimbe prin această zonă, destul de accesibilă, fără ca acest lucru să-i ştirbească din frumuseţe.

După încă o oră suntem la Cabana Muntele Roşu unde ne răsfăţăm cu ciorbă de burtă sau ţărănească, papanaşi, îngheţată şi bere (cine poate). Pe la orele 18 reuşit să ne urnim la drum şi mergem destul de bine până la vreo 20 de kilometri de Ploieşti, unde început blocajele pe porţiuni (ba vreo cale ferată, ba vreo trecere de pietoni), inconştienţii la volan şi, implicit, nervii şi înjurăturile. În Ploieşti reuşim să intram în oraş, de unde Bogdan e hotărât s-o ia pe Târgovişte, chit că face tot atâta timp, dar ar conduce în continuu. Reuşim totuşi să-l convingem să iasă spre Bucureşti, în ideea că blocajele sunt oricum pe centura Ploieştiului, iar la Otopeni, dacă e aglomeraţie la intrarea în Bucureşti, o putem lua pe centură. Se pare că nu-i nevoie, se circulă frumos până la Băneasa, iar acolo stăm numai vreo zece minute la semaforul de la Aerogării. Îl lăsăm pe Bogdan S pe lângă Naţiunile Unite şi ajungem la mine cam pe la 22; patru ore de drum – decent pentru duminică seara, se putea mult mai rău.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Munte and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to O zi în Ciucaş

  1. CornelB says:

    Salut, am ajuns la blogul tau cautand info despre vacante. Am vazut lucruri interesante, pentru care as vrea sa mentionez blogul pe site-ul meu, dedicat in intregime acestui subiect, vacantelor, http://www.AmFostAcolo.ro, in sectiunea “Blog Vacanta”. Daca consideri util ca blogul tau sa apara acolo, te rog contacteaza-ma pe adresa de mail cornel [@] amfostacolo.ro.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s