2 Mai şi prin împrejurimi

Din nou e vară, din nou e mare, deci este din nou 2 Mai. Sau în zonă, oricum. Plec luni seară, cu un autocar; de ce aşa târziu? Pentru că alerg după legitimaţia de presă a lui Paul. A, da, şi pentru că mă trezesc la 9 în loc de 7… Pe drum, spre ieşirea din capitală, constat că  nu trebuie să mergi la mare ca să faci plajă. Şi nici măcar nu trebuie să ajungi în Micul Golf ca să o faci cum trebuie, nud. Se poate şi pe Dâmboviţa, ceva mai la sud de Vitan, dar încă în oraş – cum îi stă mai bine ţiganului decât cu puţa goală pe ţărmul de ciment al unui râu mizer, evident în văzul oricui trece prin zonă? Eu din autocar îl admir în toată splendoarea lui. Dragi îmi sunteţi, Bucureşti, dar scârbă mi-e de locuitorii voştri.

Drum fără incidente până în Mangalia, cu escală în Constanţa. Recomand, GSM Trans, oamenii-s profi; îmi place; ne dau şi biscuiţi, şi aer condiţionat – e drept, cam mult din ăla, nu prea pot dormi. Ajung mai repede decât speram, iar unul cu microbuz pe tura Olimp – Mangalia îşi face milă de cei din gară care visăm la satele de la frontieră şi ne ia. Altul nu cred că aş mai fi prins, este 22:30.

Ajung în 2 Mai, anunţ lumea despre care cred că-i în Vamă deja, Paul zice că n-au plecat încă şi că mă aşteaptă. Păi să aştepte (împreună cu Alina), că eu am reşedinţa de instalat. Se face, se pleacă, se găseşte familia Buşcă (L.O.S.T. & the grupies) la o terasă, se bea. Alţii, nu eu. Sunt şoferul ideal, lipseşte numai obiectul muncii. Apar şi Zodian, Bitch şi Tereza, se trece la tequila, se poartă discuţii interesante şi cultivate cu Dementu’, dar eu sunt ruptă de somn (ciudat, de data asta n-am mai făcut şi febră musculară după munte), incoerentă şi mă trezeşte pentru scurtă vreme numai berea pe care o varsă Paul pe mine. A doua zi va vărsa şi vin, astfel încât, deşi eu sunt singura care nu bea, put bine a crâşmă.

Pe la 3 şi ceva cedez şi plâng că vreau acasă. În 20 de minute venim şi noi, zice Paul. Ok, îl cred, strâng din dinţi şi pe la 4 reuşesc să mă strecor în sacul de dormit. La 8 trezirea, că am venit la mare să facem plajă şi baie, nu să dormim. Din nou, se aplică numai la mine. Dar cum sunt singura din gaşcă cu cortul, nu deranjez pe nimeni; restul rup paturile la gazdă, probabil până pe la 11 (în cel mai bun caz). Apa e supiţă, vremea caldă, dar nu excesiv datorită brizei, somnic se face după-masa la umbra terasei din golf, dar nu înainte de o masa copioasă din categoria cheltuim banii la mare. Şi e numai începutul… Ca de obicei, ne place să dormim, să mâncăm, să facem plajă şi toate cele în 2 Mai, iar de pe la 10-11 noaptea încolo să luăm Vama Veche la rând. Ambele sate sunt boeme şi frumoase, dar parcă Vama s-a jegit de ceva ani încoace, aşa că 2 Mai rulz!

Lunea a fost decisă ca ziua de făcut mişto de Paul, asta pentru că până atunci s-a făcut mişto de Bitch. Marţi însă e ziua de făcut mişto de Alberto, nu de alta, dar pleacă miercuri la 4 dimineaţa. Ideea lui Paul e că tot ne-au văzut băieţii pe toate topless, aşa că Alina, Tereza şi cu mine să facem aşa o poză cu Alberto în pat (el dormind buştean, evident), poză pe care Paul apoi să o trimită logodnicei ăstuia să vadă ce face omul la mare. La asta se adaugă faptul că toate trei am fost la un moment dat în vreun fel cu Bolocan şi, mai mult, tipa ştie acest lucru. În fine, îi trece repede lui Paul, dar nu pentru că i s-ar părea o glumă proastă faţă de Alberto (din contră, o crede genială), ci pentru că n-are nimic cu biata fată. Tot în seara asta, Alina trage o ceartă cu Marian-Prietenii-rockului, chestie care se cam cocea de o vreme. Adevărul ca Marian şi-o cere de ceva timp, numai că acum îi sar capacele fetei pe o chestie minoră. Da’ când se adună, se adună, nu ştiu cum îl suportă Oana. S-o păzească bine, că alta ca ea nu mai găseşte.

De luni am aflat de la Paul că miercuri facem excursie la Kavarna să vedem Overkill, Exodus şi 3 Inches of Blood. Eu habar nu aveam de festival (deşi observ că s-a scris pe diverse forumuri), dar mă bag, de ce nu? Între timp Paul şi gaşca nu mai merg pentru că Tereza nu are buletinul la ea, Dan-Adrian-Bitch-Bădescu e consemnat, prietenii sunt solidari (nu ne ştim de aşa mult timp, îmi permit să fiu trădător), cu transportul e o mică problemă, plus că e meci Steaua – Galata (din nou, sunt trădător de neam şi ţară). Familia Buşcă însă merge, are un loc în plus în Chevy aşa că, miercuri de dimineaţă (în fine, 11 şi ceva, tocmai bine că mi-am făcut plaja), plecăm spre Kavarna.

Trecem graniţa fără probleme, schimbăm bani (euro, că-i mai convenabil decât lei, d’oh), parcurgem cei 43 de kilometri printr-un peisaj rustic şi cu drumuri proaste şi în sfârşit ajungem în orăşelul cu primar rocker – dar d-ăla supărat. Asta se vede din concertele organizate în ultima vreme şi din faptul că pe pereţii mai multor blocuri sunt zugrăvite figurile unor muzicieni faimoşi din sfera rock. Pe drum, Clarina îmi atrage atenţia asupra unei ciudăţenii a bulgarilor: oamenii pun afişe peste tot cu morţii lor şi parastasele ce urmează: stâlpi, garduri, staţii de autobuz, ziduri. Când au mai fost în Bulgaria, ei au crezut mai întâi că-s afişe electorale, dar s-au edificat repede că nu-i aşa. Cam morbid obicei, dar până la urmă am văzut altele mult mai ciudate.

Kavarna este o staţiune „industrială”, fără lux, fără opulenţă şi cu o plaja departe de centru. Engleză nu se vorbeşte, mai degrabă te pricep oamenii în română, mai ales când este vorba de cifre (preţuri). Plaja este „bântuită” de ruinele unor vechi construcţii gen complexurile comerciale comuniste care erau şi în staţiunile noastre, diferenţa fiind că noi le-am refăcut. În schimb nisipul este fin şi curat, faleza se prelungeşte destul de mult în golf, iar peisajul este întregit de malul înalt şi rupt, ca un mic munte. Asemănător obiceiului grecesc, şi aici oamenii şi-au construit case pieptiş în ruptura muntelui. Pitorească imagine, cel puţin.

La apă ajungem în jur de ora 13, aşa că eu doar ce mă băgat în mare, apoi mă retrag în sac, la umbra unui pom, să bag somn. Nici oamenii nu mai stau mult, fiind îngrozitor de cald. Spre deosebire de faleza noastră, aici ziua este cald-cald, nu adie nici un pic de briză, chiar şi lângă apă. Voi constata mai târziu că aerul nu circulă în nicio direcţie, după lăsarea întunericului fiind considerabil mai rece decât la noi. Posibil ca asta să fie legată de faptul că golful îmbracă marea dinspre nord, şi nu vest ca la noi.

La umbra aceluiaşi pom se aciuează câţiva rockeri bulgari, veniţi şi ei la concert. Cu această ocazie dorm pe ritmuri metalice, de la Moonspell la Arch Enemy (la asta auzeam în vis „we will rise, rise, rise” şi mă întrebam ce naiba e până când mă trezesc speriată: Arch Enemy!), care vin din boxele îmbătrânite ale unui mini-casetofon. Foarte dulce somnul aşa, cu toată căldura teribilă. După somn, masa de prânz la o terasă de pe lângă plajă. Supa de pui este bună, file-ul de pui Anry absolut delicios, iar îngheţata cu fructe genială. Mai mult, toate felurile aduse arată ca fotografiile din meniu. Numai pentru mâncare şi ar fi trebuit să vină şi Paul. A, da, ups, e la post! Nu-i nimic, tot o să-i povestesc…

După somn şi masă mult prea copioasă, tura doi de plajă. Acum particip şi eu, ceva înot n-ar strica. Observ cu mirare că-s singura femeie de pe plajă care merge pe topless; ciudat sentiment, dar cum nu văd nici un indicator cu interzis, o las aşa. Or fi bulgăroaicele din zonă mai pudice, naiba ştie… E bine în apă, apoi la soare, apoi iar în apă, dar se face ora să plecăm. Urmează Thrash Till Death Festival, cu Overkill, Exodus, 3 Inches of Blood şi localnicii Last Hope, totul descris separat. Înainte însă trecem pe la tarabele cu tricouri şi mă întreb dacă să-i iau lui Paul unul cu Che Guevara, cu Lenin arătând degetul către revoluţie sau cu CCCP; orice aş alege, pot şti că cu ală mă sugrumă. După concert ne învârtim o vreme prin orăşel, dar nu de plăcere, ci pentru că nu mai găsim drumul de întoarcere. Se rezolvă, trecem şi graniţa, ignorăm petrecerea din Vama Veche, ajungem în 2 Mai, le mulţumesc frumos, cort, somn, blană.

Joi merg în vizită pe la lume, văd un off-road parcat în faţa porţii: e clar, a venit Larry. A lui tre’ sa fie maşina, că-l prinde. Intuiţie corectă. După plajă, fuga în Vama Veche, să preiau acreditările pentru Stufstock, să aflu programul şi cum e cu interviurile; misiune îndeplinită, aşa că mă întorc în 2 Mai pe jos, de-a lungul ţărmului. De la an la an malul e mai rupt, doar gunoaiele sunt aceleaşi. Of, cum îi lasă pe unii inima să arunce tot ce le rămâne în urmă? Cretini, mult prea mulţi cretini!

Cum e timp, dau o raită în Mangalia, la Internet-Cafe-ul de la Lavrion; contrar a ce mi-au zis oamenii că voi sta între 40 de minute şi două ore, găsesc din prima calculator liber. Cu această ocazie aflu că, dacă am loc şi eu prin vreo maşină, se pleacă la Bărcaciu de vineri seara. Mai târziu îmi dă Marean vestea bună că e loc, ceea ce-mi schimbă oarecum planurile. E vreme şi de ceva plajă de după-masă (e drept, fără somnic), cumpăr ceva pentru mama, apoi trec să-l iau pe Paul pentru conferinţa de presă cu Apocalyptica. Între conferinţă (terminată pe la orele 20) şi concertul de la 22:30 e ceva interval orar şi, cum Vama e acum plină de tot felul de naşparlii, decidem să ne întoarcem acăsică, să mâncam frumuşel în 2 Mai (că e mai bun şi mai salubru) şi apoi să revenim. De mâncat o facem cam în grabă, cel puţin cei doi papanaşi cu dulceaţă de vişine intră rapid în 8 minute, ca să mai am două şi pentru budă. Dacă n-ar veni când au vin, aş ruga-o Alina să-i ia la pachet.

Plecăm din nou în Vamă, de data asta pentru concertul Apocalyptica. După concert, eu aş fi vrut s-o fac lată toată noaptea, că vineri plec, dar oboseala acumulată plus gândul că la 6 trebuie să mă trezesc nu prea mă încântă. Rezist totuşi o vreme, până pe la 1:30, timp în care constatăm din nou că adunăm toţi ciudaţii. De data asta se lipeşte de noi o gagică despre care credem mai întâi că-i rangă, dar tipa e drogată bine. Şi nu cred să aibă mai mult de 15 ani. Păcat, atât de păcat. După ce plec eu cu Larry, Gabi şi Zodian (cu un taximetrist care pe cei 3-4 kilometri ne povesteşte toată viaţă copiilor săi care sunt, evident, la facultate), îmi relatează Paul că fata tot cere bere că „i s-a uscat gâtlejul”. Clarina îi dă până la urmă bani de o bere, nu foarte înţeleaptă decizie ţinând cont de amestec, dar constată apoi că fata nu vrea o sticlă de bere, ci din berea lui Paul. Până la urmă vin prietenele ei s-o ia, iar tipa lasă în urmă o pastilă. Tentaţia cică e mare, dar cred că l-aş rupe în bătaie pe Paul, cât e el de mare pe lângă mine!

Vineri dimineaţă ratez răsăritul (juma’ de oră în plus de somn), strâng cortul, înjur printre dinţi că servesc mâncare la Micul Golf până la ora 8, îl preiau pe Paul care merge la slujbă la mănăstirea de la Techerghiol şi cobor în Mangalia. Aici bătaie mare pe microbuze spre Constanţa. Până la urmă dau să mă sui într-unul care mai are un singur loc. Întreb unde pun bagajul, omul insistă că mai e un singur loc. Da, dom’le, am priceput. Păi ce, sunt singură? DA! Sunt! Ce-i aşa de neconceput că o fată cu rucsac în spate poate veni/pleca singură la/ de la mare? Asta că tot m-a întrebat de dimineaţă un vecin de cort dacă voi căra singură tot bagajul ăla – să-i fi zis că e mititel şi ultra-lite faţă de ce car de obicei? Deci, da, sunt singură, unde pun rucsacul?! În fine, trafic aglomerat până în Constanţa. N-o să pricep de ce nu vrea să ia şoferul oameni în picioare din Mangalia, ţinând cont că pe traseu ia – oare că să poată face chestia asta pe drum? Ajung la gară, cu 10 minute înainte de a pleca următorul autocar spre Bucureşti. Baftă fenomenală, ţinând cont de faptul că am ratat trezirea cu jumătate de oră.

Fiind vineri, drumul e aglomerat doar în sens opus, aşa că în mai puţin de 3 ore ajung acasă la mine. Cam atât tura asta la mare, scurtă rău, dar pe mine mă mănâncă tălpile de ceva munte. Cum restul concediului e adjudecat, sper să mai prin un weekend, două, prin septembrie, să mai iau ceva bronz pe mine, ca tot ca tractoriştii am rămas.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Litoral and tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s