Orbi oare?

O conversaţie oarecare, cu o amică oarecare. De la ce a pornit, nu mai ştiu. Prima replică îi aparţine, restul a curs.

– Nu-i aşa că e rău să fii orb?

– Da, este un handicap major. Mai ales când orbeşti şi nu te naşti aşa.

– Nu, n-ai înţeles. Nu mă refer la nevăzători. Mă refer la orbi. La oamenii care nu văd ce se întâmplă în jurul lor.

– Ah. Da. Nu ştiu cât de rău este, cu condiţia să nu vezi până la final.

– Da, dar şi când începi să vezi… poate fi devastator.

– Dar te-ai gândit că unii oameni nu vor să vadă?

– Cei care trăiesc în negare?

– Mda, e şi categoria asta, dar eu nu despre ei vorbeam. Ci despre cei care refuză să vadă. Poate că m-am exprimat greşit. Cei care văd, reţin, înmagazinează, dar nu se exprimă. Te-ai gândit că mulţi din cei despre care crezi că-s orbi sunt, de fapt, muţi?

– Adică să vadă lucrurile şi să nu reacţioneze la ele?

– Aşa vezi tu. Că nu reacţionează. Dar de fapt ei nu reacţionează cum ai face-o tu, cum te-ai aştepta tu.

– Nu înţeleg. Numai un om fără personalitate ar lăsa lucrurile cum sunt, ştiind ceea ce ştie, văzând ceea ce vede.

– Ai pus punctul pe i: ştiind ceea ce ştie. Pai gandeşte-te aşa: unora le place să aibă informaţia nedezvăluită. Informaţia în plus îţi conferă mereu un avantaj. Avantaj pe care-l pierzi când îl dezvălui. De acord, nu-ţi foloseşte dacă nu-l dezvălui niciodată, dar pentru că-l poţi folosi o singură dată trebuie să fii sigur că o faci în momentul cel mai oportun. De aici poate şi aparenta pasivitate.

– Pari convinsă. Dar mi se pare aberant să vezi ceva care te afectează (uneori profund) şi să taci. Să nu faci nimic.

– Să taci, da. Să nu faci nimic, nu. Pentru că tot ce vei gândi de atunci încolo va fi prin prisma a ceea ce ai aflat. Vei raţiona altfel. Poate că vei pune cap la cap alte lucruri. Şi tot ce vei mai afla vei putea filtra prin ceea ce ai văzut.

– Ok, are sens ce spui. Dar chiar şi aşa – la ce-ţi foloseşte?

– E greu de răspuns la asta. Eu nu pot. Cred că diferă pentru fiecare situaţie. Poate pentru a da lovitura la bursă. Poate pentru a obţine un proces de partaj mai avantajos. Poate pentru a ajuta un prieten cand nu mai are altă şansă. Sau poate pentru a obţine, pur şi simplu, o răzbunare. Contează? Dacă ai datele problemei şi idei, planuri se pot face oricâte.

– Cât de machiavelic!

– Zici tu? Poate. Nu ştiu. Numai că să nu ai impresia că ochelarii orbilor pe care-i vezi sunt negri pentru a proteja albul ochilor; pot fi ochelari de soare mascaţi, dar cu vizibilitate maximă. Mă întreb dacă ai mai spune că e machiavelic atunci când ceea ce se fac că nu văd este ceva… strigător la cer. De la patologic şi revoltător la oribil şi îngrozitor.

– Păi chiar atunci ar trebui să reacţioneze imediat.

– Eu sunt de părere că tocmai atunci ar trebui să nu. Dar cine suntem noi să judecăm?

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in General and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s