Rockin’ Transilvania Ziua 2 (Sibiu)

Ziua a doua a festivalului merge pe latura heavy, cel puţin în ceea ce priveşte trupele de final. Până acolo, prima care evoluează este eyeSEEred – o trupă tânără din Mediaş care nu are un stil foarte bine definit, dar se învârte în jurul unui melodic death/doom cu ceva gothic. Până astăzi nu am auzit de ei, dar piese ca Suspicion Overload şi Alive mă fac să cred că voi mai auzi, pentru că sună bine şi închegat. Se pare că au la activ un produs discografic, iar vocalul împarte în public câteva exemplare.

Din păcate, cei de la Abigail cântă foarte puţin, maxim jumătate de oră, din cauza unor presiuni legate de respectarea programului. Bucureştenii promit totuşi un concert mai lung pe viitor. Fără Corina şi cu un nou chitarist, bucureştenii merg tot pe linia gothic/doom/death, prezentând şi o piesă de pe albumul ce va să apară – Forever After. Pentru cei care o cunosc, trupa sună bine, numai că prea puţin; din păcate, nu cred că îi convinge pe cei care o ascultă pentru prima dată, căci trebuie să spună la revedere înainte de a ne dezmetici.

Tot puţin cântă şi L.O.S.T. şi tot din aceleaşi motive; cei patru încep cu bine-cunoscuta Becoming a Lie şi ne amintesc cât de bun este death-ul melodic practicat şi cu care au atras atenţia de la început. Şi ei au vin cu un preambul al viitorului album, efectul asupra celor încă puţini spectatori fiind clar pozitiv.

Cred că cel mai rău îmi pare de timpul scurt alocat atunci când pe scenă urcă Thunderstorm. Deşi i-am văzut cu două zile în urmă, mi-ar fi plăcut să mă bucur de vitalitatea din piesele lor pentru mai mult de treizeci de minute. Cred că asta este şi părerea publicului ce începe să se strângă; de fapt, sunt sigură, datorită insistenţei cu care se cere un bis. Vise digitale precedat de un intro, Avertizare, Cer în flăcări şi Ultimul drum nu sunt deloc de ajuns.

Nu se poate spune despre Axxis că este o trupă genială cu toate albumele bune (şi câteva piese foarte bune) pe care le are la activ; în schimb este o plăcere să-i urmăreşti live. Încearcă să prezinte unui public ce-i vede pentru prima dată piese reprezentative şi antrenante – zic eu că reuşesc, de la Doom of Destiny şi până la Little Look Back. Tales of Glory Island, Bloodangel, Lady Moon sau Living in a World au sunt încălzire bună pentru concertele de mai târziu şi câţiva din prietenii pentru care Axxis constituie o premieră îmi mărturisesc că i-a prins şi că vor asculta albumele. Sufletul trupei este Bernie, într-o comunicare continuă cu cei prezenţi, foarte tari fiind fazele când încearcă să citească nişte fraze în română – îi ies neaşteptat de bine, iar gestul special este apreciat ca atare. Sunt însă dezamăgită să aflu că Andrè Hilgers (Rage) a părăsit trupa din cauza suprapunerii de concerte, înlocuitorul de moment fiind Dirk Brand, în timp ce Axxis caută un tobar permanent.

Prezenţaîncântătoarei Doro înseamnă pentru mine cota cea mai crescută la capitolul curiozitate, fiind dintre trupele mari o premieră. Curiozitatea este satisfăcută cu succes şi în sensul cel mai bun, blonda de 44 de ani (dintre care peste 25 pe scenă) fiind remarcabilă. Deşi înconjurată de muzicieni foarte buni, se poate vorbi mai degrabă de Doro Pesch şi restul lumii decât despre o trupă. Asta nu înseamnă însă că nu impresionează cu acel heavy-metal-girl-power de o energie debordantă. Din motive obiective, nu pot asista la tot concertul, dar cât văd mă convinge că nemţoaica mai are ceva de spus pe scena metal; Earthshaker Rock, I Rule the Ruins, You’re My Family, True as Steel, Fur Immer, Breaking the Law şi All We Are încing publicul comasat în faţă scenei şi format cel puţin pe jumătate din fete. Din nou constat numărul mic de privitori, maxim 800 de oameni cu tot cu cei răsfiraţi pe la bere.

Este a treia oară când văd Helloween, dar prima dată din primul rând – credeţi-mă, se simte diferenţa! Precedat de acalamţiile „Happy happy Helloween, Helloween, Helloween, happy happy Helloween o-o-ooo”, concertul este deschis cu Halloween, ca o semnătură, urmând hit-uri unul şi unul, mai vechi sau mai noi: Sole Suvirvor, As Long as I Fall, Eagle Fly Free (dacă până acum reacţiile publicului sunt moderate, aici iau foc), A Tale that Wasn’t Wright, The Bells of the Seven Hells (precedată de un solo de tobe în forţă), Dr. Stein (trebuie să fie şi una dintre piesele haioase, nu?), iar pe final un medley cu Perfect Gentleman (unde Deris apare cu joben, sacou şi baston şi pune spectatorii la treabă, cerându-le să cânte – cine mai are cu ce…), I Can, If I could Fly, Power şi Keeper of the Seven Keys. Apoi Deris ne face cunoştinţă trupa şi a încheie concertul… sau cel puţin aşa spune scenariul. Bis-ul este cerut cu insistenţă şi bostăneii se întorc pentru Future World şi I Want Out, cântate în aceeaşi măsură de trupă şi de fani. Helloween îmi întăreşte părerea că trebuie să-­i mai văd de multe ori până să mă satur şi mă îndoiesc sunt singura care gândeşte aşa. Nemţii sunt la înălţime de la un capăt la altul, în ciuda problemelor de sunet de la început (vocea mult prea încet) şi, foarte important, se prezintă ca o adevărată echipă, fiecare fiind în centrul atenţiei la un moment dat.

Festivalul mi-a spulberat suspiciunile pe care le aduceam cu mine în Sibiu şi nu pot decât să sper că nu va rămâne o ediţie solitară. Numele de pe afiş au promis şi au „livrat” nişte concerte de adus aminte, în special trupele mari, dar nu numai. Faptul că orele de începere şi de încheiere s-au respectat (ok, ok, duminică au depăşit cu 5 minute miezul nopţii şi sper să nu se lase cu amenzi) a contat foarte mult, mai ales că a fost vorba de două zile toride; din acelaşi motiv au contat şi cozile destul de reduse la lichide. Este adevărat, acest lucru a fost şi din cauza unei prezenţe, repet, reduse. Păcat, cine a venit zic eu că a avut ce vedea. Revin la sunet despre care constat că părerile sunt împărţite; rămân la părerea că a fost bun şi foarte bun, iar problemele care au apărut s-au remediat repede. O experienţă fericită Rockin’ Transilvania 2008 şi îmi recunosc curiozitatea pentru ediţia 2009.

Fotografii

 

 

 

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Concerte and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Rockin’ Transilvania Ziua 2 (Sibiu)

  1. Pancu says:

    Si eu regret ca asemenea spectacole nu au avut parte de un public mai numeros si, mai ales, de un public care sa cunoasca piesele :). Exceptia o face Helloween, unde oamenii chiar stiau versuri si au cintat alaturi de trupa. Un mic comentariu vizavi de set-list-ul Helloween: If I Could Fly nu a facut parte din medley, a fost cintata in intregime, inainte de potpuriu, iar Perfect Gentleman a fost apogeul concertului — toata lumea cinta, trupa a fost ovationata la scena deschisa. Helloween ramin un excelent live-act!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s