Muzeul Naţional de Istorie şi Grădina Botanică

Iată-mă că revin cu povestioare de turist prin Bucureştii mei dragi (sau draci?), echipată cu jucăria proaspăt ieşită din service şi cu bani pentru taxele foto. Deci dis de dimineaţă, chiar înainte de a se deschide porţile, eu mă prezint la Muzeul Naţional de Istorie, asta după ce umblu o vreme prin centrul vechi, pe Şelari şi Lipscani, trecând şi pe lângă impunătoarea clădire a Băncii Naţionale a României. La muzeu decid să plătesc numai pentru Lapidariu şi Tezaur, 70 de lei, întrucât nu merită încă 20 numai pentru holul de jos, restul muzeului fiind închis şi în restaurare pe timp nedefinit. Lapidariul adăposteşte vestigii arhitectonice începând cu secolul IV î.e.n. şi mergând până la începutul secolului XVII – ziduri, pietre funerare, coloane mai mult sau mai puţin întregi, decoraţii pentru construcţii, etc. În mijlocul său se află partea de la bază a replicii fidele după celebra Columnă a lui Traian, grandiosul monument construit la Roma de Apolodor din Damasc şi care comemorează pe cei 38 de metri înălţime cele două războaie dacice. Impresionantă muncă, ţinând cont de detaliul realist cu care sunt înfăţişate scenele pe 20 de blocuri de marmură de Carrra, fiecare cântărind 40 de tone; probabil că cea mai cutremurătoare friză este cea în care Decebal, prins, îşi ia viaţa.

Continui cu Tezaurul, care conţine piese de preţ (podoabe şi obiecte de cult) începând cu eneoliticul secolului V î.e.n. şi terminând cu prima jumătate a secolului XX şi bijuteriile dinastiei de Hohenzolern. Cu excepţia unor obiecte cu adevărat deosebite (frumoasele obiecte gotice descoperite la Pietroasele cunoscute şi sub numele de Cloşca cu puii de aur sau extravagante bijuterii regale), nu pot spune că mă dă pe spate această colecţie; tot respectul, dar nu se compară cu altele. Holul principal al muzeului, fost Palat al Poştelor, este ocupat de o expoziţie cu Bucureştii de altădată (sfârşit de secol XIX, început de secol XX), cu primul automobil care a circulat pe străzile capitalei, aparate de fotografiat, obiecte casnice, o diligenţă a poştei, un fragment de şină de tramvai, un velociped (cum naiba puteau să se suie pe aşa ceva?) şi documente ale vremii. Drăguţ, romantic, nostalgic… dar cam atât.

De aici mi-am propus iniţial să vizitez Palatul Parlamentului sau Controcenii, dar nu reuşesc nici una nici alta. La primul aflu că este ziua porţilor deschise pentru copii, deci fără unul ataşat de mână nu pot intra, iar la Cotroceni taxa foto de 40 de lei presupune captarea de imagini în numai trei camere. Zic pas şi trec strada, la Grădina Botanică. Şi aici taxă foto: 5 lei în exterior şi 10 în seră; achit şi încep să mă plimb printr-un soare din ce în ce mai arzător. Deosebit în grădină este colţul numit Rosarium – cel puţin 21 de specii de trandafiri, unul mai frumos decât altul, toţi mândri şi înfloriţi, o splendoare să-i priveşti. În seră sunt adăpostite plantele mai exotice – palmieri, portocali, cactuşi şi multe altele al căror nume nu-l ştiu, fiecare încăpere climatizată corespunzător. Dacă ajungeţi pe aleile acestui cochet parc, nu rataţi lacul plin de nuferi, iar dacă sunteţi îndrăgostiţi sau numai visători strecuraţi-vă pe aleile de pământ care se desprind din cele principale şi şerpuiesc printre arbori, ierburi înalte şi băncuţe pitite, totul într-un mirific parfum de fân.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s