Tribut My Dying Bride (Live Metal Club, Bucureşti)

Nu ştiu dacă se vrea sau nu a fi episodul 2 după tributul Anathema de acum vreun an şi jumătate, dar ideea tributului My Dying Bride a mi se pare de la început un proiect de adăugat în agenda muzicală, cu atât mai mult cu cât trupa este undeva foarte sus în sufletul meu. Principiul este relativ acelaşi: mai mulţi muzicieni români, unii care activează în vreo trupă, alţii care nu (şi alţii care după seara asta vor activa) s-au întâlnit timp de aproape două luni pentru a pune la punct piese My Dying Bride şi a dedica astfel un concert tip jam-session profesionist uneia dintre cele mai importante trupe de doom. Din păcate, faţă de tributul anterior, lipseşte şi un invitat special din categoria „fost/actual membru” al trupei omagiate, dar cei prezenţi fac această lipsă aproape de nesesizat.

Aşa cum am aflat cu ceva timp înainte, ideea acestui concert îi aparţine lui Fane (voce, ex-MG42, ex-DinUmbra, ex-Sincarnate) – fapt ce nu mă miră deloc, iar dacă m-ar fi surprins, acest lucru s-ar fi risipit imediat în momentul în care am văzut cât de mult aduce cu Aaron Stainthorpe pe scenă; voi reveni asupra acestui aspect. Sper că nu voi rata în lista următoare pe nici unul dintre cei care participă, iar dacă o fac îmi cer scuze de acum. Deci, oarecum în ordine numerelor de pe tricou: Fane (voce), Victor (chit., Akral Necrosis), Giani (chit., Sincarnate), Răzvan (bas, Sincarnate), Vlad Ţelea (bat., Rising Shadow), Anca (clape, DinUmbră), Matei (chit., Cyborg), Alex (chit.), Zareh (bas, voce, DinUmbra), Mirel (bat., DinUmbră), Fenrir (chit., Abigail), Andrei (chit., ex-Negură Bunget, ex-My Shadow), Doru (bat., ex-Bolthard), Klepsy (voce, bat., My Shadow), John (clape, Tiarra), Vali (bas, Abigail), Petre (chit.), Vlad Buşcă (bas, L.O.S.T.), R (chit., voce, Abigail), Dragoş (clape, L.O.S.T.), Mizdan (bas, Travka), Diana (vioară, Tiarra), Alex Indianu’ (voce, Tiarra), Paul “Slayer” (voce, Rising Shadow), Dronex (chit., Kratos), Andi (chit., Taine), G (bat., Abigail), Sebi (chit., DinUmbră), Alex Pascu (bas, Thunderstorm).

Locul ales, Live Metal Club, mă face să ridic un pic din sprâncene, dar trebuie să recunosc că totul este mult mai bine decât mă aşteptam. De acord, e teribil de cald, dar nu simt prezenţa fumului, iar sunetul este în cea mai mare parte bun, cu excepţia unor microfonii. Se vede clar că cei implicaţi chiar au lucrat la problemă şi s-au dat peste cap să iasă bine.

Prima din cele 17 piese pregătite este She Is the Dark – definitorie pentru atmosfera trupei britanice: sumbră, grea, tristă – trăsături accentuate de prestaţia dramatică a lui Fane, de jocul de lumini şi de sentimentele celor din jurul meu. Şi deoarece muzica My Dying Bride nu este făcută numai pentru a fi cântată, ci pentru a fi trăită, cred că această primă piesă atinge unde doare mai tare corzile celor care au avut urechi să audă şi melancolie în suflet să simtă. În acelaşi ritm şi cu schimbări de componenţă, urmează The Raven and the Rose, My Hope the Destroyer (voce: Klepsy, despre care am înţeles că a venit special din Marea Britanie pentru acest tribut) şi  A Cruel Taste of Winter. The Wreckage of My Flesh, cu Zareh la microfon, trece de pragul tristeţii şi deprimantului spre depresie, cu versurile sumbre şi cu muzica parcă de plumb.

La Catherine Blake, R apare în vestimentaţie medievală, cade în genunchi, se ridică, desface un pergament şi ne predă o lecţie de actorie foarte reuşită. Urmează apoi una dintre cele mai reuşite piese a le serii, A Kiss to Remember – fără a fi preferata mea din discografia britanicilor, modul în care este interpretată în această seară mă lasă fără cuvinte. Clar, un atu deosebit şi de efect este Diana cu vioara ei, care cred că face jumătate din farmecul piesei. În formulă de trei membri Tiarra, voce, vioară şi clape, vibrează For My Fallen Angel – superb şi sensibil moment. Şi The Dreadful Hours vine cu surprize, în speţă prin Paul “Slayer” care apare teatral cu o mască pe faţă, o îndepărtează, gesticulează, afişează grimase şi creează un moment deosebit.

Nu lipsesc The Prize of Beauty, My Wine in Silence, The Cry of Mankind şi The Snow in My Hand, ultimele două făcând deliciul imediaţilor mei vecini; eu nu reacţionez, sunt în transă. Din momentele acelea de hipnoză mă scoate The Forever People, cea mai dinamică piesă din seara aceasta, o rupere de ritm a pasului lent de până atunci, dar integrându-se perfect în peisaj. Nu ştiu dacă şi pentru alţii ceea ce urmează este momentul serii dar pentru mine, cu siguranţă da: For You, cu toată durerea, cu toată patima şi cu toate amintirile trezite din vremurile în care pusesem în ramă coperta (pirat, d’oh) de la Like Gods of the Sun; mai mult nu spun, nu pot, nu mă desprind, încă îmi răsună în cap. Thy Raven Wings şi Your River încheie seara şi un concert extrem de reuşit, un omagiu adus unei trupe de referinţă în aria metalică – şi asta nu o spun numai eu, ci prieteni care au fost prezenţi mai mult din curiozitate decât din faptul că ar fi fost fani.

Felicitări, Fane, felicitări tuturor muzicienilor care au participat, pentru că munca a fost uriaşă şi sper că şi voi aţi simţit că a fost încununată de succes. Felicitări pentru setlist-ul ales, deşi fiecare dintre noi am fi vrut una sau alta – cred că discografia a fost acoperită bine şi elocvent – dacă nu mă înşel, albumele “nereprezentate” au fost Trinity (şi ce ar fi mers un God Is Alone…) şi 34.788%… Complete (ah, Apocalypse Woman…). Felicitări celor care s-au ocupat de sunet şi de lumini pentru că au fost la înălţime. Felicitări publicului care a vibrat împreună cu artiştii, public ce cântat, a dat din cap, a iubit, a simţit şi a murit împreună cu muzica.

Stau acum şi mă gândesc: primul tribut a fost dedicat Anathema, al doilea My Dying Bride… Oare s-o găsi cineva care să aibă răbdarea, energia şi resursele pentru a face ceva asemănător şi pentru ultima formaţie din triadă, adică Paradise Lost? Eu îmi menţin această speranţă. Ar mai fi multe de spus, dar… words are more effective when concealed. Şi pe final: Read to me / Make your words as pictures / Reveal to me / The forever people.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Concerte and tagged , . Bookmark the permalink.

One Response to Tribut My Dying Bride (Live Metal Club, Bucureşti)

  1. Paul Slayer says:

    Draguta recenzie. Astept cu rabdare ziua in care citatul MDB pe care-l vei da sa fie “show me its truth and with joy I will follow”. 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s