Duminica la squash

Nu ştiu exact cum reuşesc, cum mă păcălesc oamenii (adică Vio, Andrei şi Andy), dar cedez şi promit că duminica asta merg cu ei să jucăm squash. Asta după ce ieri am fost la Running Sushi Kyoto, un local de sushi pe lângă Arnulfplatz în care am luat meniul „all you can eat”. Adică mănânci cât poţi băga în tine, în timp ce iei în continuu farfurioare de pe o bandă rulantă care se plimbă prin tot restaurantul. Am mâncat în special sushi, că doar de aia venisem. Dar s-au adăugat şi nişte crustacee la care te chinuiai o grămadă să le decojeşti (o singură dată, că am constatat că nu merită efortul), aripioare şi fâşii de piept de pui cu murături, banane coapte, o supă îngrozitor de usturată, un fel de pateuri cu carne sau vegetale, o „minge” de carne în foitaj, paste chinezeşti (care nu mi-au plăcut deloc) şi sincer nu mai ştiu ce. Farfurioarele le luam una după alta, având maxim două role de sushi. Deci vă daţi seama ce turnuleţe de farfurioare strângea chelneriţa de la o masă de şase mâncăi – eu, Andy, Vio, Andrei, Iulia şi Joan – din care nici unul nu mai mâncase ceva toată ziua, că doar veneam la sushi all you can eat! Sincer, nu ştiu cum am mai reuşit să mă ridic la sfârşit de la masă şi să-mi continuu periplul de cumpărături… A, preţul? 9 €, că am avut 10% reducere de student.

Revenind la astăzi. Sincer, nu mă aştept să-mi placă squash-ul prea tare, deşi oamenii spun că e nostim şi depui efort; sincer, aş prefera tenis sau badminton în locul a doi oameni care lovesc pereţii cu mingea (şi, ocazional, cu ce se mai nimereşte: rachetă, mâini, picioare, spinări…). Dar zic hai s-o încerc şi pe asta. Locul faptei este un complex sportiv undeva pe lângă Regensburg, mai bine zis în Obertraubling. Complexul arată foarte mişto, echipat cu terenuri de squash, tenis şi badminton, cu saună, solar, vestiare mişto şi un bar cochet; în plus, e destul de aglomerat chiar şi duminica, iar Andrei reuşeşte să facă rezervarea abia pentru ora 18:30.

Acum despre prima mea experienţă cu squash-ul ce pot să spun… E nostim şi antrenant. Antrenant când joci tu, nostim când îi priveşti pe cei doi care joacă cum se maimuţăresc (cu sau fără voie) şi cum fac acrobaţii urmărind o minge cât o bilă şi şase suprafeţe de încăpere; nostim e şi când te uiţi la Andy cum se chinuieşte cu un cerc de învârtit pe mijloc (nu că mie mi-ar ieşi mai bine). Sunt convinsă că eu sunt cea mai nostimă, pentru că, deşi sunt puţine locurile de pe pereţi unde nu e regulamentar să nimereşti cu mingea, eu cred că le descopăr pe toate. În fine, chiar este o experienţă drăguţă timp de o oră jumate, dar parcă tot aş prefera un badminton…

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s