Passau

Ieri pe la prânz mă trezeşte Andrei cu un telefon să mă întrebe dacă nu vreau să-mi petrec revelionul cu Violeta şi cu el la nişte prieteni români, Claudia şi Luci. Cum nu am planuri prea sofisticate cu excepţia lucrului la un proiect în cazul căruia făcusem o descoperire vitală, decid să merg. Ce nu menţionează amicii mei şi aflu abia în maşină, când îi aud vorbind despre o oră şi ceva de drum, este faptul că cei doi prieteni sunt medici în Passau. În fine, de dat înapoi nu are sens şi nici nu am mai ajuns în micul oraş dunărean altfel decât în tranzit cu autocarul, aşa că îmi petrec noaptea dintre ani într-un apartament foarte cochet din Passau, cu cartofi la cuptor, fondue de carne, diverse salate, vin, şampanie, ceva artificii şi câteva filme.

Azi ne trezim la o oră… oarecare şi, după ce mai frecăm menta la televizor şi la masă, ne zicem că ar fi interesant ca, dacă tot suntem aici, să ne plimbăm puţin şi prin centrul vechi. Oraşul este cunoscut şi sub numele de Dreiflüssestadt („oraşul celor trei râuri”), datorită faptului că la Passau se întâlnesc în acelaşi punct trei cursuri de apă: Dunărea, Râul Inn venit din sud, respectiv Râul Ilz sosit din nord, din Pădurea Bavareză. Originile aşezării sale rezidă într-o colonie romană, numită Batavis, după numele tribului germanic antic, batavii.

Oraşul începe să se dezvolte în secolul al V-lea, când aici sunt puse bazele unei mănăstiri; dezvoltarea continuă pe latura clerică în secolul al VIII-lea când călugărul irlandez Boniface fondează Dieceza din Passau – cea mai mare dieceză din Imperiul Romano-German pentru mult timp. De altfel, Passau este şi astăzi un important vechi centru religios prin bisericile sale, unele vechi de un mileniu, dar şi printr-o puternică facultate de teologie. Mai târziu, în perioada Renaşterii şi a timpurilor moderne, Passau reprezintă al doilea cel mai prolific centru de manufacturi de săbii şi alte arme cu lamă din Germania, după Solingen. Fierarii de aici îşi marchează lamele cu emblema lupului de Passau, despre care luptătorii superstiţioşi cred că oferă invulnerabilitate purtătorului armei. Ca rezultat, această practică de a suprapune embleme magice pe săbii pentru a proteja luptătorii primeşte în timp numele de „artă de Passau”. Fierarii din alte oraş, inclusiv cei din Solingen, recunosc valoarea comercială a lupului de Passau şi îl adoptă la rândul lor, iar în secolul al XVII-lea, Solingen produce mai multe lame cu emblema lupului de Passau decât însuşi oraşul său natal.

În secolele al XIX-lea şi al XX-lea, aici locuieşte familia lui Hitler, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial oraşul găzduieşte trei sub-tabere ale lagărului de concentrare Mauthausen-Gusen: Passau I (Oberilzmühle), Passau II (Waldwerke Passau-Ilzstadt) şi Passau III (Jandelsbrunn).

Noi o luăm uşurel prin centrul vechi al oraşului, pe lângă Dunăre, şi admirăm casele colorate de pe malul de opus, ca şi vapoarele de croazieră trase la mal. Tot pe malul opus se află cetatea din Passau, despre care aflu că este deschisă publicului sub formă de muzeu. Mergând tot înainte, ajungem la capătului uscatului pentru a ni se deschide în faţă locul de intersecţie a celor trei ape, aşa cum am zis mai sus. În această zonă, oraşul este de fapt ca o enclavă în Austria, iar ceea ce vedeam noi înainte, ca un colţ, e deja pământ austriac. Ne scurgem pe o străduţă în susul Râului Inn, ocolim promontoriul pe care ne-am aflat până acum şi urcăm apoi spre inima acestui, ce constă în vechiul centru.

Străduţele sunt asemănătoare celor din sufletul Regensburgului: înguste, pietruite, boeme şi străjuite de clădiri colorate sau decorate prin fresce, majoritatea în stil gotic. Şi tot ca şi inima Regensbugului, şi cea de aici bate în jurul unei catedrale gigant: Sankt Stephansdom; diferenţa este că arhitectura desfăşurată aici e barocul italian. Colosul din secolul al XVII-lea, cu un interior puternic marcat de stilul pe care-l reprezintă (prin arhitectură, sculptură şi pictură), găzduieşte cea mai mare orgă aflată în afara SUA; e vorba despre cea mai mare orgă de biserică din lume: 17.774 de tuburi şi 233 de game.

De aici ne mai perindăm pe o străduţă cu magazine cel puţin luxoase, din fericire închise – în special bijuterii, piercing-uri, lenjerie, pălării şi blănuri. Urmează maşina şi drumul de întoarcere în Regensburg, unde, o dată ajunsă, încep să resimt oboseala după lipsa de somn de azi-noapte şi după frigul de pe străzile şi de pe malul Dunării în Passau. A, şi să nu uit: LA MULŢI ANI!

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s