Sosirea în Almere

Aşa cum am hotărât de ceva timp, vine rândul meu să-i întorc lui Bogdan vizita şi să dau o tură prin Olanda. Biletul l-am cumpărat acum mai bine de o săptămână, când am optat pentru varianta dus-întors cu avionul (KLM) între Nürnberg şi Amsterdam, din simplul motiv că e mai ieftin aşa decât cu trenul. Ca să nu mai zic că nu ar dura cât face trenul, adică 7 ore, nici dacă aş adăuga la timpul de zbor cel petrecut în aeroporturi. Evident, de la Regensburg până la Nürnberg iau trenul, aşa cum urmează să fac şi de la Amsterdam până unde stă Bogdan, în Almere. Înarmată cu fascinanta Tai-Pan a lui James Clavell şi cu 1 GB de muzică, plec spre Nürnberg, din a cărui gară centrală iau metroul U2 până la Nürnberg Flughafen şi ajung conform sfatului de pe site-ul KLM cu două ore înainte de cursă.

Fac rapid operaţiunea de check-in cu biletul deja tipărit de acasă, apoi mă îndrept spre poarta de unde mă voi îmbarca; nu am ce altceva să fac acolo, aeroportul fiind unul micuţ. Deşi aş vrea să fiu şi eu o dată „light traveler” şi să am doar bagaj de mână, din cauza noilor norme de circulaţie cu avionul care prevăd că nu ai voie cu lichide în avion decât maxim un litru în recipiente de maxim 100 ml puse într-o pungă transparentă, cu şină, şi din cauza faptului că vreau să-mi iau obişnuitele produse cosmetice pentru păr şi piele trebuie să bag rucsacul la cală, chiar dacă e suficient de mic pentru „la purtător”. În fine, trec şi prin filtru, îmi ţiuie bijuteriile, ochelarii, bocancii şi cred că şi copcile de la sutien şi mă instalez lângă poarta de unde ne duc cu autobuzul la un avion mititel.

Când decolez, după 17:30 cu ceva întârziere, s-a înnoptat deja, dar datorită cerului neobişnuit de senin pentru această parte a Germaniei pot vedea tot drumul oraşele aşa cum se văd ele noaptea: puzderii de lumini, statice sau mişcătoare, fără colţurile clădirilor sau formele acoperişurilor – ca nişte focuri vii de artificii în mijlocul întunericului din jur. Cam tot zborul, un pic mai mult de o oră, ascult Novembre şi Primordial (aşa se nimereşte) şi nu mă abţin să-mi spun că e o muzică perfectă pentru prăbuşirea avionului. Aceasta însă nu se întâmplă şi, în jur de ora 19, aterizez în Schiphol, un fel de Otopeni al Amsterdamului.

Aici aştept nervoasă să-mi ridic rucsacul, alături de alţi pasageri ai aceluiaşi zbor ce caută din ochi bagaje care nu mai apar. După aproape o oră şi două stropşeli la tipele de la Baggage Service, tipe care o tot dau cu „imediat vine, nu ştim ce s-a întâmplat dar l-am găsit şi o să apară în câteva minute” (cum adică l-aţi găsit? – ce, se pierduse?!!! ), încep să vină geamantanele şi alte alea pe banda de bagaje. Bogdan săracul face spume pe lângă singura cafea pe care şi-a luat-o de o oră, că a insistat să vină să mă ia de la aeroport. Eu i-am zis că nu-i nevoie, că mă descurc, dar dacă a insistat… Na, acum trebuie să aştepte.

Când în sfârşit ies din aeroport mă bucur că gara şi staţia Schiphol e chiar sub el, aşa că prindem chiar un tren direct spre Almere – unul din multele la rând, fie direct, fie cu schimbare în Amsterdam Centraal sau în Weesp. După ce ajungem la Hotel Anno, situat la maxim zece minute de mers de la gară, o luăm agale prin oraş, pentru un mic preview înainte de ziua de mâine când mă voi plimba mai mult sigură, omul fiind sclav în câmpul muncii. Ne învârtim o vreme şi îmi dau seama repede că aici e mai cald cu câteva grade bine decât în Regensburg. Trag nişte fotografii, fac cunoştinţă pe scurt cu multitudinea de cursuri de apă de acolo, admir un pom artificial construit numai din luminiţe albastre, mă întreb ce semnificaţie are pescăruşul luminat şi atârnat peste tot ca decoraţie de sărbători, mă prind pe unde sunt magazinele cele mai tentante, trecem pe la KFC pentru nişte crispy strips (nici ăştia nu au sos de usturoi, ce oameni!) şi revenim la hotel. După mâncatul de junk food faţă în faţă cu un episod din CSI New York (noua mea febleţe) şi după duşul fierbinte care se impune (şi e meritat), pica frântă.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s