Maximum Rock ziua 1: drum, campare, Dirty Shirt, Voices of Silence, Inner Wish, Iron Maidnem, Orphaned Land, U.D.O.

Plec de cu noaptea spre Cluj-Napoca, un pic emoţionata de un drum lung pentru un festival care se anunţă promiţător. Rapidul de 23:30 mi s-a părut cea mai inspirată alegere, întrucât trebuie să ajung de dimineaţă (după un somn cam tot drumul), să pun cortul şi apoi să dau o raită prin oraş. Cum socoteala de acasă nu se potriveşte mereu cu cea din târg, somnul bine meritat se transformat într-o noapte albă, pentru că celor din jurul meu nu le tace gura o clipă, dar aşa, încât să afle tot vagonul despre ce e vorba. Nu o să înţeleg niciodată cum pot vorbi doi oameni timp de două ore numai despre fotbal, şi nu aşa, fotbal în general, ci echipe de mâna şaptea de prin diviziile B sau C. Şi cum inevitabil de la fotbal se trece la politică, eu deja fredonez din Sentenced: Rise the gun, take aim and shoot me… După un popas prelungit la Sinaia unde vin controlorii cu jandarmi şi dau juma’ de vagon jos pe motiv de lipsă de bilet (şi ce se mai rarefiază aerul după aia…), trenul ajunge în sfârşit în Cluj-Napoca cu jumătate de oră întârziere. Urmează „plimbarea” de două staţii până în Piaţa Mihai Viteazul (înviorarea de dimineaţă cu rucsacul în spate), cumpăr bilete RATUC (mai scumpă viaţa aici decât în capitală, 1.3 lei călătoria) şi mă urc în autobuzul 8 cu destinaţia aeroport.

Cobor la penultima staţie, chiar unde se vede amplasată scena, şi o iau pe jos urmând indicatoarele de pe stâlpi cu Spre campare. Indicatoarele sunt dese până la capătul liniei de autobuz, care cam este şi capătul oraşului (vreo 30 de metri mai încolo era tăbliţa de ieşire), apoi… pauză. Nimic, nici o săgeată, zero. Pe mine deja mă dor umerii îngrozitor, sunt obosită, leşinată de foame, deshidratată, şi plină de draci, mai ales că nimeni din zonă nu ştie nimic de corturi (nici la bilete RATUC, nici la benzinăria de acolo, nici la un magazin alimentar); după ce ajung la ieşirea din oraş şi trec peste calea ferată, aproape în mijlocul pustiului, în disperare de cauză, îl sun pe Paul. Linişte; m-am gândit că omul e la plajă – aiurea, doarme de n-are treabă. Cum pică şi metoda asta, mă întorc (oare a câta oară?) cu destinaţia scena, să cer acolo informaţii. Abia acum văd din nou nişte săgeţi ascunse, care arată spre un drum desfundat. Următorul indiciu este maşina cu toalete ecologice care mă depăşeşte şi atunci am ştiu că-s pe drumul cel bun.

Se pare că sunt primul om care campează, între timp mai apar şi alţii, dar puţine corturi în total, lucru care se va menţine până la sfârşit – păcat, aici ar putea fi o atmosferă super. Cum sunt frântă după atâta plimbat la rucsac, nu mai plec nicăieri şi dorm beton vreo două ore. Apoi mă echipez şi mă îndrept spre poarta de acces, care trebuie să se deschidă la ora 16:00. Se deschide – două ore şi ceva mai târziu, timp în care noi aşteptăm ca boii în soare şi praf de şosea, că nu au venit brăţările şi alte scuze stupide; semnele rele se arătă de la început deci…

În sfârşit, cu atâtea întârzieri, începe… Despre Dirty Shirt pot spune doar că nu prea au ce căuta pe scena aceea, „podoaba” cea mai de preţ fiind o voce agasantă cum rar am mai auzit. Bila albă se îndreaptă către tobar, care îi dă bine.

Voices of Silence sunt la înălţime ca de obicei, iar piesele noi mă fac să aştept cu şi mai mare nerăbdare albumul. Vocea însă se aude prea încet, chestie care nu li se va fi întâmplat numai lor. Îmi amintesc acum de Seeds, We Are the Cause, Thunderground, Mission (Queensryche) şi Destiny; mai este cel puţin o piesă nouă, al cărei nume nu-l cunosc. Totul trece mult prea repede, de aceea nu ştiu dacă este inspirată introducerea unui cover, deşi bine executat, ţinând cont de timpul scurt.

Despre Inner Wish nu ştiu decât că-s greci şi că abordează linia heavy/power; sunt o prezenţă plăcută, dar cam atât – show simpatic, energic, dar influenţele Helloween sunt mult prea evidente şi omniprezente. Îmi rămân totuşi în cap piesă de început, Travellesr in Time, Silent Faces, Ready for Attack şi Eye of the Storm.

Iron Maidnem intră la categoria cover-band, deci deloc pe gustul meu (nu mă dau în vânt după ele indiferent de cât de bine se achită de datorie şi cât de fidel îşi imită idolii pe scenă – iar Iron Maidnem sunt clar la înălţime la acest capitol), dar din reacţiile celor prezenţi presupun că prestează bine. Oricum, cea mai mare parte a concertului stau la rând, aşteptând să intru la meet & greet cu U.D.O.; mă întorc cu autografe şi o fotografie tocmai bine ca să mai prind The Evil thet Men Do, Fear of the Dark şi Run to the Hills. După cum am zis, puţinul public prezent îi apreciază mai mult decât mine, ca dovadă că este prima trupă care se întoarce la bis.

Orphaned Land este un grup a cărui muzică se ascultă şi se simte, dar nu mi se pare excelentă pe scenă. Totuşi, liniile frumoase de chitară şi influentele orientale îmi amintesc de ce Mabool ocupă un loc deosebit între preferinţele mele. Nu voi specula asupra motivelor absenţei vocii feminine, dar trebuie să menţionez că acest lucru se simte din plin.

Reîntâlnirea cu U.D.O. este exact ce mă aşteptam, un show ca la carte, exploziv şi antrenant. Revăzându-i pe nemţi în mai puţin de o lună, nu mai sunt în culmea entuziasmului, dar urmăresc cu plăcere concertul. Udo, în pofida staturii, este un showman impozant, nemaiavând nimic din blazarea de la sesiunea de autografe şi fiind completat de o echipa de top. Frumos şi surprinzător este gestul lui Igor când dispare în timpul unui solo şi reapare în public. Se cântă Mastercutor (piesă ideală pentru deschidere), Thunderbird, Man and Machine, The Bullet and the Bomb, Son of a Bitch, Metal Heart şi, la bis, Balls to the Wall. Nu o să înţeleg de ce uniitrebuie să se suie pe gard ca să se simtă bine şi de ce este atât de puţină lume (cred ca la U.D.O. publicul numără vreo 300 de oameni).

Asta a fost prima zi, nici prea-prea, nici foarte-foarte, să-i zicem mulţumitoare şi obositoare.

Fotografii

 

 

 

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Concerte and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s