Schwandorf

Azi e duminică, în trei zile voi pleca din nou spre România (nici nu-mi mai vine să-i spun casă), aproape totul e deja împachetat, multe vor rămâne aici şi nu prea am nimic de făcut până mâine. Aşa că îmi zic să dau o tură cu trenul până la Schwandorf, care părea drăguţ la scurta oprire pe care am făcut-o spre Amberg. Plecat deci, la o oră nici prea înaintată, dar nici cu noaptea-n cap, şi anume pe la 10. Drumul cred că durează cam jumătate de ceas; abia ce mă prind că-s în tren şi trebuie să şi să cobor.

Între timp, vremea îşi recapătă caracteristicile tipice bavareze: mohorâtă, vânticel şi şanse de ploaie. Nimic nou. Totuşi, cu toţi norii care stau prăvăliţi peste el, micul târg îmi dezvăluie puţin din cochetăria şi bunul său gust. Cred că îmi ia luat cam două ore să parcurg cea mai mare parte a unei aşezări într-adevăr micuţe. Dar foarte drăguţă, în ciuda pustietăţii de duminică. Pornesc de la gară (fără nicio hartă, cui i-ar trebui?) pe sugestiv numita Kreutzbergallee, spre Kreutzberg Kloster, mănăstire cocoţată pe un deal scund, aproape de inima orăşelului. Aleea traversează un părculeţ, trece pe lângă mici spaţii de joacă, băncuţe, statui, fântâni, aranjamente florale frumoase şi monumente. Unul anume îmi atrage atenţia, fiind construit ca un mic templu pentru un mormânt – evident, mormântul nu este real, ci reprezentarea sa în piatră. Despre cine e vorba, nu reuşesc sa deduc.

Urc până la Kreutzberg Kloster, care de departe pare interesantă, aşa cum i se ivesc turnurile dintre arborii pădurii ce o înconjoară. Totuşi de aproape nu are nimic deosebit, fiind o biserică mare, nouă şi pur funcţională, dar atât. Mult mai mult îmi face plăcere să parcurg drumul până acolo, prin pădurice, timp în care îmi umplu plămânii cu aerul proaspăt, cu parfumul deosebit al ierbii, pământului, frunzelor, cojii de copac. Revigorant. După ce cobor dealul şi pornesc spre ceea ce părea centrul, inevitabilul se produce şi începe să plouă. Din fericire molcom, cu mici întreruperi. Pentru moment. Prin centru nu zăbovesc mult, pentru că nu am de ce: este atât de mic!!! Inima sa o reprezintă Markt Platz, aflată lângă Sankt Jakob Kirche, în care se desfăşoară „forţele” comerciale de duminică: mai multe tarabe (ceea ce nu am văzut în Regensburg, sau nu am ştiu unde să caut), majoritatea cu proprietari turci sau arabi, cu tot felul de produse, de la îmbrăcăminte de camuflaj la turtă dulce sau cărţi; în jurul tarabelor, în afară de magazinele în majoritate închise, se află mai multe terase şi pizzerii, iar prin centru trece „artera” principală pietruită, numai bună de promenadă. Se pare însă că ajung cam pe la spartul târgului, o dată din cauza orei prânzului şi o dată din cauza ploii care se înteţeşte.

Din centru mă îndrept alene spre gară, ştiind că la fiecare oră am tren spre Regensburg. Reîntoarsă în oraşul dunărean, constat că am parte de aceeaşi vreme care se transformă treptat, astfel încât în timp ce scriu aceste rânduri toarnă cu găleata. Numai vreme de somn… sau de ars gazul pe net… sau de încercat să faci copii. Deci, după cum ziceam, de ars gazul pe net, după un mic somn şi… cam atât.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s