Bucureşti – Regensburg

Luni dimineaţă, în jur de ora 04:30, părăsesc cu bucurie Autogara Internaţională (şi Interetnică ar trebui să i se mai spună) Rahova, abia aşteptând să revin în Germania. De fapt, sentimentul de „abia aştept” e încă de când am intrat în Ungaria acum vreo două săptămâni. Ultimele zile au fost un complet du-te vino, în primul rând pentru că a trebuit să mă decazez, aşa că m-am reîmprietenit cu personalele îmbietoare de Târgovişte. Mă bucur totuşi că am avut câteva clipe să stau la taclale cu mama, să mă întâlnesc la marea viteză cu Alina, Simona, Luiza, Bogdan (timpul care a trecut a fost, se vede, un bun pansament), Leta, Iulica (venită tocmai la fix din Franţa) şi Andrei. Şi mă mai bucur că Gabi a avut timp de mine şi mi-a făcut cea mai radicală tunsoare din ultimii 15 ani – sper să mă mai recunoască lumea pe stradă, am trimis pe messenger poze în această idee.

În viteza împachetărilor pentru decazat şi, apoi, plecat, mi-am lăsat mai bine de 400 € şi lei de încă 300, în Târgovişte şi mi-am dat seama, evident, după ce am ajuns duminică seara în capitală, când am vrut să schimb leii. Am luat penultimul microbuz spre oraşul natal, bazându-mă pe faptul că apelasem deja la Bogdan să mă aducă înapoi (că altceva nu avea de făcut de ziua lui…) – asta e, neatenţia şi senilitatea… Bineînţeles că leii nu am mai avut unde să­i schimb, dacă ţinem cont că am ajuns înapoi după miezul nopţii. Şi nici nu am mai apucat să dorm, cu speranţa că voi recupera în autocar.

Primul autocar îl schimb la Sibiu, după nu prea mult somn, în special pentru că îmi e frig de la aerul condiţionat. Ţinând cont că toţi ceilalţi pasageri sunt în tricou şi numai eu în bluzon, nici nu pot să cer să-l dea mai încet. Aşa că mă dau jos în Sibiu cu picioarele îngheţate. Aici reuşesc să schimb banii la sediul Carpatica, care e chiar lângă autogară. Asta după o tentativă nereuşită în Braşov, unde am găsit bucuroasă un automat de schimb valutar, dar am aflat că singura conversie este valută – lei. De ce naiba nu or fi făcut şi invers?! Eh, bine că mă descurc în Sibiu, altfel aş sta cu bani româneşti la nemţi. Oricum îmi mai rămân, dar sunt buni aşa, de sămânţă.

Al doilea autocar, deşi destul de liber la început, se aglomerează pe parcurs, în special în Arad, după ce mergem, din nou, pe Valea Mureşului, şi nu prin sudul Transilvaniei. La vama ungară avem mai mult noroc decât data trecută, evităm la fix schimbul de tură, în faţă nu mai e nici un alt autocar şi ambii vameşi, român şi maghiar, urcă împreună. Am sta şi mai puţin dacă unul nu ar zice că n-are nimic de declarat şi i se găseşte, prin sondaj, un cartuş de ţigări în plus. Se lasă cu proces verbal, confiscat şi amendă de 30 € – asta pentru el – iar pentru noi o întârziere de douăzeci de minute aiurea, care se putea evita. Dacă acum s-ar strânge iar câte 5 € să nu mai controlez bagajele, să fiu a naibii dacă mai dau – pe lângă faptul că nu am nimic interzis în bagaje, acum îl şi pot strânge uşor la loc dacă mi-l desfac.

Ungaria şi, apoi, Austria, le traversăm de data aceasta fără problemele de acum două săptămâni. Din Austria, dar mai ales după ce trecem pe la Passau, se lasă cu frig, vânt şi ploaie – marca Germania. Adevărul e că zilele trecute am tot urmărit la ştiri cum furtunile şi vremea rea au devastat Cehia, Ungaria, Germania şi Austria, dar aveam impresia că se potolise. Se pare că nu de tot, tocmai bine cât să mai îngheţ puţin. Ar fi trebuit să-mi opresc şi geaca de piele din rucsac, nu doar bluzonul…

În Regensburg ajung cu trei ore mai devreme decât trebuie, pe la 06:15 a.m. Nu că mă plâng, aşa am timp să despachetez, să fac un duş, să recuperez vreo două ore de somn şi să fiu gata tocmai bine de masa de prânz, ca apoi să rămân după-masa la facultate şi să reînvăţ scaunul cu forma fundului meu – deci mă reapuc de lucrarea de licenţă, aşa că în următoarele zile mare mirare dacă voi mai avea timp să respir. Măcar acum am din nou net la standarde europene, şi nu de Regie aka „ochii mortului”. Pe curând.

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s