Bodesee Sankt Agatha şi la Dult în Regensburg

Pe la ora 17:30 primesc mesaj de la Andrei să intru pe mess peste o jumătate de oră să-i spun dacă vin cu ei la o ieşire în afara oraşului. Cum am stat toată ziua în faţa calculatorului, ignorând vremea frumoasă de afară, zis că nu ar strica. Plecăm astfel undeva la 40 de kilometri de Regensburg, pe malul Dunării în apropiere de Kelheim. Zona este una de dealuri care însoţesc fluviul, iar pe unele dintre ele se cocoaţă câte o cetate, mausoleu sau pur si simplu ruine. Locul de oprire, într-o pădure parţial de brazi, parţial de foioase, este Bodesee Sankt Agatha – lac natural înconjurat de iarbă şi umbră, amenajat oarecum ca un ştrand – dar foarte subtil, astfel încât să se păstreze naturaleţea locului. Cum încă mai e soare, băieţii fac baie, iar eu intru cu picioarele ca să constat că apa este călduţă şi mă oftic că nu mi-am luat costumul de baie cu mine. Foarte frumos locul, trebuie să venim aici la un sfârşit de săptămână pentru o zi întreagă, la plajă şi înot.

Ne întoarcem în Regensburg şi oamenii trag de mine să merg cu ei la Dult, deşi eu nu mai am nici un chef – mă convins spunând că nu stau mai mult de o oră. Ce este Dult? Un bâlci care se plimbă prin toată ţara anual şi stă în fiecare loc câte două săptămâni. Are tot ce-i trebuie unui: carusel, un mic montagne-rousse, căluşei, maşinuţe şi tot felul de astfel de drăcovenii, o puzderie de tarabe la care se vinde cam orice, de la mâncare (multă cât de cât tradiţională) şi dulciuri, la băuturi, jocuri şi jucării, bijuterii, până la târg de obiecte casnice; e inclusiv o negresă care împleteşte codiţe şi pune meşe. Este într-adevăr mare şi găseşti cam tot ce vrei, iar dacă eşti amator de bere, beţii şi dansat pe masă ai la dispoziţie un cort central în care lumea-i pusă pe distracţie – sau, mă rog, aşa o numesc unii.

Eu personal nu sunt impresionată decât de dimensiunea bâlciului şi de faptul că oamenii se comportă în cea mai mare parte civilizat; altfel chiar nu mă atinge, un bâlci ca oricare altul, place cui i-o plăcea, mie nu. Probabil voi reveni vineri la focul de artificii de final de sezon, când o să mă plasez pe poteca ce şerpuieşte pe lângă Dunăre, o să-mi înfig bine trepiedul şi o să fac fotografii.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări rurale, Aşezări urbane and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s