Riviera Ziua 3: Vernazza – Santa Margherita – Portofino

Dimineaţa ne prinde înţepeniţi de frig, indiferent dacă am dormit în cort sau în maşină. Din fericire, ziua se anunţă încă de acum extrem de caldă, aşa că îmi trebuie câteva raze de soare ca să-mi revin –chiar bine, dacă am totuşi tupeul să mă spăl aproape peste tot în râul rece care curge prin pădure. Mâncăm pentru a prinde noi puteri şi repornim cu toţii la drum, ţelul cel mai apropiat fiind Vernazza, unul din cele cinci aşeză care dau numele regiunii de Cinque Terre, alături de Monterosso al Mare, Corniglia, Manarola şi Riomaggiore. Cele cinci sate pescăreşti, „descoperite” de turişti la sfârşitul secolului al XX-lea ca un rai al muntelui şi mării, formează astăzi un parc natural al patrimoniului mondial UNESCO, fiind şi una dintre cele mai populare zone din turismul italian.

Ce pot spune despre Vernazza… Aşezată în Apeninii care ies din mare, fostul sat de pescari devenit staţiune a rivierei italiene ar fi mirific dacă nu ar exista furnicarul de turişti încurcă-lume; de aici bazarurile, pizzeriile, terasele şi o imensă dezordine şi vânzoleală. Altfel, până să intri în inima localităţii ce culminează cu mica plajă, ochiul îţi este încântat de modul în care localnicii şi-au terasat muntele pentru a-l face propice agriculturii şi totodată mirat de cum au putut strămoşii celor de azi să cucerească stâncăraia abruptă şi instabilă. Coborând printre grădinile oamenilor, în special destinate legumelor, viţei de vie, măslinilor, lămâilor, smochinilor, curmalilor, dar şi florilor, se ajunge la o plajă formată parţial din nisip şi parţial din stănci şi bolovani. Aici reuşim să găsim, în mod surprinzător, un petec de plajă taman bun, aşa că urmează două ture rapide de scăldat în apa foarte rece, intercalate cu un somnic bun într-o baie de soare. Cred că mă vor ustura puţin spinarea şi nasul, dar o dată merge comisă. Tot aici cred că văd singura biserică de până acum în care lumea nu se sfiieşte (şi nimeni nici nu-i atrage atenţia) să intre purtând pantaloni scurţi şi maieu (bine măcar că nu intră în costumul de baie) – e adevărat că Parrocchia di Santa Margherita este construită chiar pe plajă, iar turiştii se dezgolesc chiar pe temeliile ei.

După ce ne săturăm de mare şi soare (peste 30 de grade), ne urcăm din nou în maşină cu destinaţia Portofino. Dar cu mult înainte de a reintra pe autostradă pentru a ajunge mai repede, drumul ne poartă şerpuit pe coamele masivelor muntoase, de-a lungul coastei, la înălţime deasupra mării. Imaginea este pur şi simplu năucitoare, cred că am văzut puţine locuri mai frumoase. De aici de sus se vede tot, stânci ieşind din apa azurie, iahturi sau şalupe, plaje amenajate sau aglomerări de bolovani, clădiri care par a fi crescut din vegetaţia ce le înconjoară şi de care te întrebi în ce oare îşi pot avea fundaţiile, aşezări omeneşti în locuri unde nu te aştepţi să fi întemeiate, cu case ca nişte cutii colorate de chibrituri, pescăruşi în înaltul cerului, ceaţă pe mare şi lipsa liniei orizontului, ca şi cum apa şi bolta sunt tot una. Dintr-un astfel de peisaj ieşim de pe şoseaua montană şi reluăm drumul pe autostradă, nimic altceva decât un şir de tuneluri, mai lungi sau mai scurte, mai drepte sau mai curbate, care taie măruntaiele munţilor şi care sunt întrerupte de mici bucăţi deschise, adesea suspendate pe piloni.

Cam aşa ne poartă drumul până în staţiunea Santa Margherita Ligure, care precede Portofino. Acesta, conform lui Pilnius cel Bătrân, este fondat de romani şi numit Portus Delphini, din cauza numărului mare de delfini ce populează apele Golfului Tigulli; mult timp portul natural găzduieşte doar bărci pescăreşti. În Portofino, fost sat amărât de pescari timp de secole şi renăscut recent într-unul din cele mai luxoase locuri ale coastei Italiei nordice, există o parcare de o mie de locuri pentru cei care nu sunt rezidenţi, ceea ce înseamnă că doar atâtor maşini străine li se permite accesul la un moment dat în orăşel. Deci aşteptăm o vreme la bariera de la intrare, din fericire nu foarte mult pentru că duminică seara lumea mai mult pleacă decât vine. Ne plimbăm prin piazzetta centrală, admirăm iahturile care mai de care mai luxoase în timp ce sunt spălate şi lustruite, apoi urcăm pe nişte mici alei, printre grădinile şi vilele de lângă Castello Brown, până ajungem la farul care marchează sfârşitul coastei în această extremă; coborâm la o plajă abia ghicită şi am urcăm înapoi spre parcare. Casele, mai bine spus conacele, sunt deosebite, mai ales câteva construite mai solitar în abruptul muntelui, unele chiar pe nişte stânci parţial deasupra mării. Mă gândesc la viaţa unui copil de bogătaş de aici, pe care-l expediază iahtul la şcoală, asta dacă nu i se aduc acolo profesorii particulari, totul dublat de sănătatea conferită de aerul marin…

Părăsim Portofino părăsim tocmai la fix, întrucât în spatele nostru începe să se desfăşoare pe strada principală o procesiune religioasă, care altfel ne-ar mai ţintuit câteva ore acolo. Ajuns din nou pe autostradă şi urmează să căutăm cazare la Genova, pentru ca mâine să vizităm oraşul. Numai că nicăieri în Genova nu găsim camere libere, nici măcar la hoteluri destul de scumpe; mai mulţi recepţioneri ne spunând că absolut totul este rezervat la noapte, iar aşa ceva nu s-a mai întâmplat de multă vreme. Deşi ni se indică altă localitate de pe costă pentru a căuta şi acolo, ne-am gândit că probabil situaţia se va repeta (ca şi aseară), aşa că o luăm pe autostradă înspre interiorul continentului, în speranţa că poate acolo treburile stau altfel. Din fericire, printr-o indicaţie a altui recepţioner, tragem la un hotel din anonima Ovada şi nu ştiu cum reuşeşte Andrei să obţină două camere duble cu numai 75 €, culmea şi cu micul dejun inclus. Acum mă pregătesc să mă bag la duş, primul fierbinte de alaltăieri, apoi la un somnic dulce şi cald.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s