Salzburg

Plănuiesc de ceva timp să ajung la Salzburg, ţinând cont că pot folosi Bayern-Ticket, dar abia acum reuşim să ne strângem mai mulţi pentru o excursie de o zi în oraşul lui Mozart sau, mot-a-mot, Cetatea Sării. Eu, Diana, Alexandra, Bogdan şi Cătălin plecăm dis de dimineaţă (06:44, drumul de patru ore) ca să profităm de lumină şi să vedem cât mai mult, mai ales că părerea mea este că un oraş, chiar şi destul de mic, dar plin de istorie, nu poate fi explorat într-o singură zi. Înainte de toate, câteva poveşti.

Al patrulea oraş ca mărime din Austria, deţinător al unuia dintre cele mai bine conservate centre din lumea germanică, cu accent pe arta barocă, Salzburg face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Situat pe Râul Salzach, cetatea reprezintă strângerea de mână dintre câmpia din nord şi extrema nordică a Alpilor situaţi la sud, reprezentaţi prin masivele Untersberg, Mönchsberg şi Kapuzinerberg. Aşezările umane de aici datează din neolitic, pentru ca ulterior să se dezvolte comunitatea celtică. Începând cu anul 15 î.e.n., micile aşezări se grupează sub prima formă a oraşului, numit de romani Juvavum; apoi devine unul din cele mai importante centre din provincia Noricum. Totuşi, cetatea decade ulterior, pentru ca în secolul al VII-lea să nu regăsim nimic mai mult decât o ruină. Renaşterea sa, la începutul secolui al VIII-lea, se datoreşte lui Theodor de Bavaria care îl desemnat pe Rupert episcop, iar acesta consideră aşezarea de pe râu propice noii sale bazilici. Tot acum oraşul căpătă numele de Salzburg datorită depozitelor de sare spălate de râu – puternică monedă de schimb la vremea aceea, sarea fiind unul dintre cei mai buni conservanţi pentru hrană.

În 1077 începe construcţia la Festung Hohensalzburg, fortăreaţă care se va extinde în veacurile următoare. În secolul al XIV-lea, oraşul îşi câştigă independenţa faţă de Bavaria, iar în 1731 arhiepiscopul von Firmian semnează edictul Emigrationspatent prin care toţi protestanţii sunt obligaţi să-şi vând posesiunile şi să părăsească oraşul pe timp de iarnă – mai târziu, Goethe va dedica poemul Hermann und Dorothea acestui exil. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, Salzburg devine centru al iluminismului târziu, iar la jumătatea secolului al XIX-lea teritoriu independent al coroanei austriece.

În 1921, într-un sondaj neoficial, 99% din locuitori votează anexarea la Germania, ceea ce se întâmplă oarecum în 1938 când trupele germane ocupă oraşul. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aici se desfăşoară activitatea taberei de concentrare KZ Salzburg-Maxglan, în care sunt aduşi în speciali ţigani. Deşi bombardamentele trupelor americane distrug podurile şi catedrala, cea mai mare parte a arhitecturii baroce rămâne intactă, ceea ce face din Salzburg unul dintre puţinele oraşe de acest gen.

Principalul eveniment din secolul al XXI-lea are loc în 2006, desemnat Anul Internaţional Mozart, când pe 27 ianuarie se împlineşte un sfert de veac de la naşterea compozitorului de geniu – zi în care toate cele treizeci şi cinci de biserici din oraş bat concomitent clopotele la ora 8 seara pentru a celebra momentul. Faptul că Mozart se naşte, locuieşte şi creează aici îşi pune amprenta pe întregul oraş, în special pe viaţa culturală şi pe industria producătoare de dulciuri.

Acum despre itinerarul nostru… După ce părăsim gara, ne îndreptăm spre sud, adică spre Altstadt unde se concentrează cea mai mare parte a monumentelor şi muzeelor. Mergem pe Rainerstrasse, traversăm Staatsbrücke şi începem sa explorăm străduţele. Prima oprire este în Universitäts Platz unde se află Kollegienkirche, biserică barocă din toate punctele de vedere, construită la sfârşitul secolului al XVII-lea. Una din clădirile din faţa ei este Mozarts Gebursthaus, evident transformată în muzeu. De aici trecem pe lângă Rathaus, apoi intrăm în Franziscanerkirche, ce datează din secolul al XII-lea şi face notă discordantă cu restul clădirilor prin stilul său preponderent gotic, mai ales prin turnul zvelt şi ferestrele în arce ascuţite. În apropiere se află Sankt Peterkirche, biserică barocă, cu broderii foarte încărcate, cea mai veche construcţie benedictină din lumea vorbitoare de limbă germană. Cam în acelaşi perimetru se înalţă dominantul Salzburg Dom, construcţie barocă ale cărei prime temelii datează din 746 şi care a găzduit timp de un mileniu de ani arhiepiscopii salzburghezi. Lângă catedrală se află Residenzplatz, încadrată de cele două Residenz ale arhiepiscopilor, precum şi Residenzbrunnen cu caii săi de bronz. Puţin mai departe intrăm în Mozartplatz, care are în centru statuia compozitorului şi pe una din laterale micuţa gotică Sankt Michaelkirche.

Ne îndepărtăm apoi spre Kapitelplatz ce găzduieşte Neptunebrunnen construită la începutul secolului al XVIII-lea, apoi o apucăm pe Kapitelgasse şi Kaigasse spre Kajetanerkirche, tot o biserică barocă ceva mai nouă, dar la fel de încărcată. Mergem pe Nonntaler Hauptstrasse şi vizităm Erhardkirche, masivă şi bogat împodobită, dar şi foarte luminoasă. Începem apoi să urcăm dealul pe care se află cetatea pe Nonnegasse, iar primul obiectiv este Nonnberg, cea mai veche mănăstire de maici la nord de Alpi, datând din anul 700.

Acum încep vreo două ore petrecute în Festung Hohensalzburg, impunătoarea cetate de pe deal şi a cărei vizită merită cei 7 €. Purcedem la un tur prin curtea interioară, trecem pe sub Roßpforte (Poarta Cailor) construită în 1502, pe lângă Schmiedturm (Turnul Fierăriei) din 1465 şi pe sub Schleuderpforte (Poarta Catapultei) din 1507. Intrăm în Sankt Georgs Kapelle, fragilă, înaltă, gotică şi datând din 1502; lângă ea se află Beichfater Stöckl (Casa Pastorului) din 1672. Unul din tuneluri ne duce la Rainermuseum ce păstrează cele mai vechi fundaţii şi vestigii şi Marionettenmuseum – o deosebită colecţie de marionete utilizate pentru amuzamentul feţelor princiare din cetate, păpuşi de diverse forme şi mărimi într-o varietate de personaje de la fireşti la bizare. După ce trecem pe lângă Keutschach Zisterne (1502) şi Innere Schloßbastei (Bastionul Central, 1497), intrăm într-una din clădirile centrale care beneficiază de ghidaj şi care începe cu Salztum – principalul depozit de sare unde sunt expuse machete ale cetăţii în diverse faze de dezvoltare şi portrete ale arhiepiscopilor conducători. În aceeaşi clădire se află Folterkammer, despre care însă înţeleg că nu era folosită pentru tortură, doar pentru depozitarea instrumentelor de tortură şi ca unic acces la temniţa subterană.

Traversăm coridoarele lungi şi urcăm în Aussichtsturm, cel mai înalt din cetate şi utilizat, aşa cum îi spune numele, pentru observare – atât în vechime, pentru anunţarea invaziilor, cât şi în prezent, pentru admirarea superbelor imagini care se dezvăluiesc de la acea înălţime: oraş, apă, dealuri, puţină câmpie şi munţi. La finalul ultimului coridor din acest corp se află orga numită Salzburger Stier (Taurul din Salzburg) care, vreme îndelungată, trezea oamenii pentru o nouă zi de muncă şi decreta apoi sfârşitul acestei zile. În al doilea corp important se află Festungmuseum, cu tehnică militară de la începuturile fortăreţei şi până la cel de-al Doilea Război Mondial, precum şi camerele princiare, Fürstenzimmer, frumos decorate; acestea includ şi o sală de concerte. Într-adevăr, frumoasă cetate. O părăsim cu ajutorul funicularului, iar la poale ieşim prin două încăperi ce prezintă maşinării vechi de filtrare a apei de sare şi bijuterii din chihlimbar; în prima dintre ele tot vedem şi o mică fântână cu design futurist în care înoată un rechin dintr-o specie pitică.

Chiar la poalele dealului stâncos pe care tronează cetatea, Mönchsberg, se poate intra în Sankt Peterfriedhof în mijlocul căruia se află Margaret Kapelle, micuţă şi gotică. Latura dinspre deal a bisericii conţine catacombele săpate în stâncă în 696, cele mai vechi din Austria. Părăsim zona cetăţii pentru a trece pe lângă Siegmundstor, punct strategic de observare construit în secolul al XVIII-lea, şi pe lângă interesanta fântână Pferdeschwimme, construită la sfârşitul secolului al XVII-lea, remarcabilă prin caii pictaţi pe pereţii săi. Ne continuăm prin dreptul uneia dintre cele mai vechi biserici de aici, Sankt Blasiuskirche, din 1350, cu arhitectură preponderent gotică, apoi lăsăm în urmă Sankt Markuskirche, barocă pur-sânge.

Mergem o vreme pe Müllner Hauptstrasse şi traversăm din nou pe celălalt mal al râului, pentru a vedea pe Makart Steg, pe afară, casa în care s-a născut fizicianul Christian Doppler şi, alături, Mozart Wohnhaus. Chiar vizavi se află superba Mirabell Garten ce înconjoară Schloß Mirabell, construit de arhiepiscopul Wolf Dietrich pentru iubita sa. Gradina este cu adevărat deosebită, cu o varietate de arbori şi garduri vii, cu lalele de toate mărimile şi culorile şi cu cele mai mari panseluţe pe care le-am văzut vreodată – totul aranjat în forme geometrice ordonate în jurul numeroaselor statui. Ieşim pe o laterală a parcului, vizităm impunătoarea Sankt Andreaskirche, masivă şi luminoasă, apoi Dreifaltigkirche, construcţie barocă cu tavanul frumos pictat, de la sfârşitul secolului al XVII-lea. O apucăm apoi pe Linzergasse pentru a ajunge la Sankt Sebastiankirche, biserică barocă ale cărei temelii datează de la sfârşitul secolului al XV-lea şi în Sankt Sebastianfriedhof, unde se odihneşte o mare parte din familia Mozart precum şi alte personalităţi locale, precum episcopi, arhiepiscopi şi locuitori de vază; centrul îl reprezintă capela de deasupra mormântului lui Wolf Dietrich. Cimitirul acesta, fondat în 1600, se deosebeşte mult de celelalte pe care le-am văzut în Regensburg prin faptul că mormintele au la cap cruci şi nu pietre funerare, iar întregul zid care-l înconjoară constituie un coridor închis de morminte.

Ieşim de aici şi găsim cu greu cărarea în trepte ce urcă la Kapuzinerkloster, care din secolul al XVI-lea stă semeaţă pe un deal şi străjuieşte oraşul. Aici intrăm în Kapuzinerkirche, apoi ne continuăm urcuşul pieptiş pe un deal destul de abrupt – mai bine de un kilometru de potecă pietruită şi în trepte, prin pădure. Destinaţia acestui drumeag ce ne face să transpirăm din plin este Franziskischlößl –mic han foarte cochet, de la înălţimile căruia se văd panoramele în partea opusă celor admirate din fortăreaţă. Nici coborârea de aici nu e prea comodă, aşa că prevăd o febra musculară serioasă la gambe; noroc cu umbra pădurii de foioase care ne răcoreşte puţin, mai ales că azi este destul de cald chiar şi în această aşezare montană. Dealul de faţă, Kapuzinerberg, se dovedeşte a fi ultimul obiectiv pentru astăzi; tot ce mai avem de făcut este să cumpărăm de mâncare şi să ne îndreptăm spre gară, de unde luăm trenul de 19:12, pentru a ne reîntoarce în Regensburg în jurul orelor 23.

Evident că nu reuşim să vedem tot, chiar dacă se poate spune că am acoperit oraşul (cu excepţia muzeelor şi caselor memoriale); dar nu numai cetatea are multe de oferit ochilor turistului, ci şi împrejurimile, cu încă vreo trei castele (din care unul pe apă) şi alte privelişti minunate, ca să nu mai menţionez crestele Alpilor din jur, care trebuie să fie mirifice mai ales iarna – Salzburg, în opinia mea, merită vizitat mai ales când este acoperit cu zăpadă. Sper să am ocazia să-mi confirm această părere.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s