Duminică dimineaţa în Regensburg, apoi la Bad Abbach

Azi se anunţă vreme însorită, nu prea caldă, dar frumoasă. Aşa îmi spun ca într-o primă fază să iau la rând bisericile care mi-au scăpat şi să le fotografiez; să mergi duminică dimineaţa prin biserici să faci fotografii – iată o proastă idee! Mă bazez pe faptul că atunci ar trebui să fie deschise sigur (greşit, cel puţin două nu sunt), dar nu iau în considerare faptul că, dacă-s deschise, e şi slujbă şi nu poţi zburda liber după poze…

Cum vin eu dinspre Domplatz, în Dachauplatz văd că au pornit fântâna arteziană, semn că a sosit primăvara; mai e puţin şi o să înverzească totul în jur. De aici pornesc pe Ostengasse, pe care am surpriza de a auzi vorbindu-se româneşte – normal, mă aflu în faţa Rumänische Orthodoxe Kirchengemeinde Drei Einigkeit – o biserica destul de mică şi de dosită, pentru o comunitate destul de mare din câte am observat eu. Trec pe sub Ostentor, turn ce străjuieşte strada, apoi o iau pe Gabelsbergerstrasse şi pe Reichsstrasse, până la Sankt Cäcilia Kirche. Evident, şi aici e slujbă – realizez totuşi fotografii, cât mai discret – deh, ce ţi-e şi cu turiştii ăştia… Fac cale întoarsă, mă abat prin Villapark, lângă Ostentor. Ca şi grădina botanică vizitată mai demult, acest parc se sprijină într-un colţ pe un tronson din zidul roman, ceea ce-i dă un aer misterios de ruine. Tot lângă zid este o clădire imensă şi frumos proporţionată, cred eu că un fost conac, dar nu am cum afla.

Revin la Dom, mă strecor pe străduţele pietruite, las în urmă Haidplatz în care s-a descoperit de asemenea fântâna, traversez şi Arnulfsplatz şi intru pe Wollwirkergasse, la capătul cărei se află două biserici: una care-şi tăinuieşte complet numele şi Dominikanerrinenkloster Helig Kreuz (închisă). Observ că, pe măsură ce bisericile se îndepărtează de centrul istoric dominat de Dom, devin tot mai „moderne” şi mai lipsite de simţ artistic. Sunt noi, îşi deservesc scopul şi atât, ceea ce nu-mi mai satisface curiozitatea. Această impresie mi se accentuează când înaintez puţin spre periferie, la Sankt Fidelis Kapuzinerkirche (închisă şi ea, dar pe dinafară nu promite prea multe) şi Sankt Pius Krankenhauskirche (o construcţie pe care aş putea-o cataloga uşor futuristă, dar nici pe departe la fel de reuşită precum biserica protestantă din Drobeta Turnu-Severin). În drumul înapoi spre cămin, am alte două puncte de oprire. Primul, Sankt Theresia Kirche, este o biserică mai apropiată de centru, deci are mai mult potenţial artistic, chiar dacă o pot cerceta doar de la intrare. Al doilea, Sankt Wolfgang Kirche, construcţie imensă şi masivă, e îndulcită totuşi de rozetele gotice, vitraliile colorate şi arcele zvelte din interior; tot aici se află mormântul episcopului Wittmann şi, pe pereţi, o serie de acuarele cel puţin ciudate pentru o biserică.

Închei plimbarea destul de neinspirată de dimineaţă, pun de o mămăliguţă delicioasă, îmi fac siesta cam o jumătate de oră şi plec din nou, la un drum mai lung. Iniţial îmi propus să ajung în Kelheim, la vreo 30 km în sus pe Dunăre, dar ceea ce mă face să mă răzgândesc e vântul puternic care îmi bate tot din faţă indiferent cum merg şi care îmi dă impresia că pedalez în gol inclusiv pe foia mare, la coborâre. Adaptat din mers şi hotărăsc să mă opresc totuşi la Bad Abbach. Drumul duce pe sub autostrada spre Nürnberg, pe lângă Stâncă, prin sătucul Matting, pe malul Dunării, apoi prin satul Oberndorf.

Bad Abbach este şi ea o aşezare veche şi cochetă, cred că pozele vor dezvălui acest aspect mai bine decât vorbele mele. Aici, aproape de centru, vizitez Sankt Christophorus Katholische Marktkirche, o mică frumuseţe ale cărei temelii datează din secolul al XV-lea. Urc apoi pe dealul ce domină orăşelul pentru a vedea Sankt Nikolaus Katholische Pfarrkirche, construcţie din secolul al XIX-lea – fapt care-l observ imediat, căci, deşi pe dinafară pare interesantă, interiorul mă dezamăgeşte complet. În jurul său se află cimitirul, unde remarc monumentul închinat celor morţi în cele două războaie mondiale. Nu sunt fire sentimentală, dar îmi dau lacrimile de câte ori văd un astfel de monument şi numele unor oameni extrem de tineri pe plăcile alăturate, mărturii ale unor morţi atât de absurde în toiul unui fenomen şi mai absurd (cel mai absurd): războiul.

Din curtea cimitirului ies spre creasta dealului, de unde imaginea în jos, peste sate şi peste Dunăre, este mirifică. Intru în parcul încropit pe ceea ce cândva a fost Burg Ubbach, ruine de la sfârşitul secolului al X-lea. Tot aici se află Heinrichsturm, probabil fost punct strategic, ceva mai tânăr, din secolul al XIII-lea. Nu pot urca în el, dar nici nu cred că ar fi ceva de văzut, cum e el singur şi fără alte conexiuni. Cobor, îmi trag sufletul în vântul rece şi pornesc pe drumul de întoarcere.

Acum opresc puţin şi în Oberndorf, în curtea bisericii şi a cimitirului de aici. Biserica pare destul de veche, frumos ornamentată, iar în cimitir se află modesta Friedhofskapelle Geelenhaus, de la începutul secolului al XV-lea. Îmi reiau drumul şi mai fac un popas lângă nişte stânci, apoi o ţin tot pe Dunăre în jos. Înspre Regensburg schimbat puţin itinerariul şi intru prin alt sat, Pentling – mic, deluros şi elegant. Pedalez prin Hadamarstrasse peste centura oraşului, traversez cartierul Ziegetdorf şi ajung, frântă, acasă. Tot ce vreau acum e un duş fierbinte şi să mi se mai răcorească faţa pentru că se pare că, de la soare şi vânt, m-am bronzat.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări rurale, Aşezări urbane and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s