Intermezzo regensburghez

Ţinând cont că plouă aproape în continuu de o săptămână (mai precis, de sâmbăta trecută de după-masă), activitatea mea se desfăşoară între laborator, Kaufland şi Gesslerwohnheim, între muncă de cercetarea, începutul proiectului meu de diplomă (de cere sunt chiar entuziasmată), cumpărarea de portocale, lapte şi fulgi de porumb, seriile 5-7 din M.A.S.H., duşuri fierbinţi şi gândurile mele – o mixtură de observare, analiză a locului şi tuşe melancolice.

După cele 2-3 zile frumoase de săptămâna trecută, se poate spune că vremea revine la normal în Regensburg. Cerul este mai tot timp plumburiu şi când nu plouă torenţial, plouă mocăneşte sau burniţează. Nu cred să mai fi văzut în alta parte o vreme atât de capricioasă decât aici: acum pare a fi o dimineaţă senină, soare plăcut, nici un nor pe cer şi în mai puţin de un sfert de oră totul să redevină cenuşiu şi să o ţină aşa toată ziua, ca noaptea cerul să fie din nou senin. În fiecare dimineaţă apare soarele care dă falsa speranţă că va fi o zi frumoasă; fără excepţie, în jur de ora 10 a.m. soarele este în vârf de lance – o ştiu sigur pentru că doar în acea perioadă a zilei îmi poate bate în monitor aşa că nu se dezminte să o facă. Apoi, evident, se înnorează şi începe să plouă sau, şi mai bine, soarele se menţine şi începe să plouă; cu toate astea, nu am văzut nici un curcubeu până acum…

Un alt aspect care-mi dă bătaie de cap aici şi cu care-mi va fi mai greu să mă obişnuiesc decât cu vremea este mâncarea de la cantină. Nu pentru că ar fi rea sau puţină; din contră, este gustoasă, consistentă şi destul de ieftină în comparaţie cu alternativele. Dar este extrem de condimentată; nu ştiu ce pun în ea (mai ales în renumitul, am înţeles, sos pentru cea mai mare parte a felului principal – orez, paste, carne – orice), dar sentimentul constant pe care-l am e de guts on fire. Un om normal ar zice – asta e, te obişnuieşti, alt popor, alte obiceiuri culinare. Şi eu, sincer, aş fi de acord, dar duodenita mea nu este; am senzaţia că dacă o ţin tot aşa, în curând o să am în stomac o gaură de dimensiunile Bavariei – o să aibă grijă de asta piticii care forează de câteva zile în el. O să fac tot posibilul să evit iuţeala din mâncare, deja spun răspicat „Ohne Soße, bitte!” – cică e una dintre primele fraze pe care le învaţă orice student străin aici. Nu ştiu de unde influenţele astea mai ales chinezeşti şi mexicane; cealaltă influenţă, cea mediteraneană cu paste şi  pizza (foarte bune, de altfel), o înţeleg după ce văd un mic documentar în care se menţionează că Regensburg este cel mai nordic oraş al Italiei.

Câteva chestiuni organizatorice în continuare. După cum ziceam, am început lucrul la licenţă – un proiect mai mare pentru Siemens, concentrat în jurul unor chestionare şi format din trei părţi: un generator de chestionare (aplicaţie locală în C#, probabil cea mai solicitantă parte), gestionarea chestionarelor completate pe web (probabil în ASP .NET) şi interpretarea statistică a răspunsurilor (probabil nişte grafice în Excel, deşi mă gândesc şi la folosirea unor utilitare pentru grafice făcute în Flash şi care au nevoie doar de un XML cu datele corespunzătoare).

Mi-am făcut cont la bancă şi am plătit taxa de înmatriculare. Cred că am găsit o bicicletă destul de ieftină (dar foarte portocalie), care e însă momentan împrumutată de proprietar, aşa că nu o pot proba; sper să nu mai dureze mult, mai ales că stăpânul ei stă tot în Gesslewohnheim. Am făcut comandă de cartelă telefonică, luni o plătesc, apoi ar trebui să vină în 2-3 zile – păcat, e aşa bine să nu te frece nimeni la icre în timpul tău liber… dar pe de altă parte în caz de urgenţă e bună; acesta este şi motivul din care decid să renunţ la luxul deconectării de telefonia mobilă.

M-am interesat şi de centrul sportiv şi se pare că mă pot înscrie chiar dacă nu am Student Id, doar pe baza documentelor pe care le deţin acum – majoritatea activităţilor sunt gratuite pentru studenţi, iar pentru ceea ce vreau eu, aerobic şi înot, taxa pe semestru este 15 € – o să-mi permit acest mic răsfăţ. Trebuie să mă mai înregistrez pentru a primi numărul matricol şi să am depusă dovada asigurării medicale – lucruri care se vor face cu tot grupul de studenţi străini, împreună cu tutorii.

Dintr-o oarecare lipsă de activitate, am întocmit o listă cu ce nu-mi lipseşte şi una cu ce îmi lipseşte, aşa, ca un bilanţ. Să încep cu prima – a ce nu duc dorul şi nu mi-ar părea rău dacă nu aş mai întâlni:

– cerşetorii şi ţiganii (cuvânt folosit cu sens peiorativ);

– hoţii de buzunare – deşi am înţeles că de câţiva ani, de când s-au înmulţit studenţii străini, trebuie să ai ceva mai multă grijă în locurile aglomerate;

– şoferii, bicicliştii şi pietonii necivilizaţi, traficul infernal;

– şoferii de autobuz care închid uşile când văd că cineva fuge ca să-l prindă în ultimul moment; că tot veni vorba de autobuze, lipsa unui orar – aici în fiecare staţie există un program şi autobuzele ajung de parcă ar fi nişte ceasuri elveţiene;

– casele şi blocurile construite în spiritul celei mai strigătoare discrepanţe;

– aerul poluat sau mirosul puternic de drojdie de la fabrica de bere din Regie;

– Dâmboviţa plină de jeg – nu am ajuns încă la Dunăre, dar am auzit că este o plăcere s-o priveşti, exact ca în celebrul vals „Dunărea albastră” a lui Johann Strauss;

– mizeria de pe străzi, trotuare, ganguri, spatele blocurilor, curţile caselor, de peste tot;

– sictirul vânzătorilor;

– tupeul taximetriştilor;

– gândacii, şoarecii (no offence, Vasilică) şi igrasia din cămin, ca şi lipsa de siguranţă când ştii că noapte la 3 doi beţivi îţi pot sparge uşa şi nu ai pe cine să chemi, pentru că până când vine poliţia au şters-o, portar nu există, iar administratora e prea comodă ca să cerceteze situaţia (prietenii ştiu despre ce vorbesc);

– lipsa de apă caldă în afară orelor indecente din noapte şi penele frecvente de curent care îmi ţine hard disk-ul în emoţii;

– fumul de ţigară acolo unde fumatul este interzis;

– sunt convinsă că o să mai adaug după ce voi fi mers şi cu trenul…

Acum ce (şi cine) îmi lipseşte, în proporţii mai mari sau mai mici:

– cu toate că ar părea ciudat, câinii vagabonzi care te privesc cu atâta lăcomie de afecţiune, cerşind, mai mult decât o bucată de pâine, o mângâiere şi o vorbă bună;

– concertele marca Metalhead şi câteva cluburi bucureştene (sper să mai remediez situaţia cu ceva baruri de pe aici), precum şi mulţi dintre oamenii pe care i-am cunoscut aşa şi cu care mă întâlneam pe la cântări – se ştiu ei;

– vremea ceva mai predictibilă, care, dacă se schimbă drastic de la o zi la alta, măcar pe parcursul aceleiaşi zile rămâne cât de cât constantă;

– legătura la Internet de acasă – situaţie care promite să se menţină până pe 15 martie, când începe semestrul;

– mama, despre care ştiu că-şi face griji că o s-o duc prost cu banii şi nu e sigură cum să facă să-mi mai trimită în caz de urgenţă – sper şi cred că nu va fi necesar;

– Nana şi Mamaia;

– colegele de cameră: Alina (şi Ionuţ), Simona şi Luiza, bună-dispoziţia, cheful de bârfă de seară şi glumele sex-related atât de bine învelite în termeni tehnici şi tehnologici încât mulţi alţii nu le-ar înţelege;

– Leta şi pet shop-ul ei;

– în mod ciudat, Bogdan; de-a dreptul ciudat e că habar n-am dacă în calitate de prieten, iubit sau sfătuitor profesional;

– oricât n-aş vrea să recunosc (faţă de mine, în primul rând) şi să accept, Vlad, Vlad şi iar Vlad, dincolo de pragul durerii, şi ştiu că asta nu se va remedia prea curând, cu tot entuziasmul noilor descoperiri.

Atât, că se pare că vremea deprimantă se joacă cu nervii mei. Toate vor trece, chiar şi ploaia din Regensburg.

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s