A doua zi în Regensburg

Astăzi îmi fac cardul de masă şi îl şi alimentez, sper eu, pentru o bucată lungă de timp. Ceea ce primesc la prânz este un fel de amestec chinezesc de legume, foarte picant de altfel – se servesc unele chestii ciudate aici, sper numai să nu-mi pară rău când le încerc. În rest, deşi stau în laborator de la ora 9, cam frec menta, întrucât colega cu care voi lucra la un prim proiect nu a venit şi ea are dosarul pe care trebuie să-l citesc. Şi pentru că am uitat să menţionez ieri, în laborator se mai află români şi spanioli, iar tipa cu care voi lucra în primă fază, Beatrix, e o segnorina creolă frumoasă foc. Ceilalţi doi spanioli, Joan şi Pacho, sunt ok şi prietenoşi, în genul latin. Totuşi nu ştiu dacă asta e abordarea pe care o caut aici, m-am cam săturat de sânge latin, parcă aş prefera o politeţe aşa, mai impersonală.

Tot azi merg la (alte) cumpărături într-un Kaufland. În sfârşit iau tripla de care aveam atâta nevoie şi nişte fructe. Nu stau să mă uit foarte atentă la altceva, sunt grăbită, doar că tot ce înseamnă mâncare, mai ales fructe şi legume, este mult mai scump decât în Bucureşti. La alte articole decât hrană, preţurile sunt comparabile, iar unele chiar mai mici. Mai mult, observ standuri cu articole foarte diverse de 1 €, trebuie să studiez mai atent, poate chiar mâine. Probabil atunci o să văd şi restul complexului, care e în genul Unirea şi cam la fel de mare. Am înţeles că există unul şi mai mare, dar ceva mai departe, de cealaltă parte a Dunării – dar oricum voi ajunge şi acolo, măcar pentru window-shopping.

Cum şi azi este frumos afară, nu prea cald dar însorit, reuşesc să mai trag nişte poze – pe străzi pur şi simplu; cred că acopăr cât de cât Erzbicshof Buchberger A. Strasse, Nibelungenstrasse, Ludwig–Thoma Strasse, Karthauser, Bischof Witmann Strasse (cu biserica aferentă) şi Friedenstrasse. Asta ca mostră de urbanism german, lecţie de bun gust şi administrare. E adevărat că doar două oraşe din Germania estică au scăpat nebombardate în al doilea război mondial, unul din ele fiind acesta, dar am înţeles că este şi meritul unei primăriţe care acum vreo zece ani a dispus refacerea completă a centrului şi totul acolo arată bibelou. Însă eu nu stau chiar în centru şi, totuşi, pe oriunde trec clădirile sunt aproape ca scoase din cutie; fără a fi excesiv de luxoase, toate păstrează o anume eleganţă şi se încadrează în peisaj – armonioasă aş numi eu asocierea de culori, linii şi curbe, case, blocuri, statui, monumente, biserici şi spaţii verzi. Singura chestie care nu-mi place este calea ferată care traversează oraşul chiar prin centru şi dă zonei învecinate un accent industrial, dar bănuiesc că această amplasare este cea mai practică, deci se iartă.

Mâine îmi propun să las naibii computerul şi somnul dulce de dimineaţă şi să mă plimb toată ziua-lumină. Am ce vedea, plus o hartă de acoperit; apropo de hartă – este o vestă de salvare foarte bine întocmită şi detaliată, însă la cât de des o folosesc îi presimt un viitor sumbru. Păcat însă că e în germană şi nu-mi dau seama pe moment ce clădiri au însemnătate ca obiective turistice. Deci mâine eu şi cea mai nouă bună prietenă a mea, harta, pornim iar la drum. Revin!

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s