Primul fir de par alb

O să-i aprind o lumânare, o să-i fac parastas; pentru că azi l-am smuls fără milă. O să-i cauterizez şi rădăcina, să nu mai iasă altul. PRIMUL. Lung, pe mijlocul cărării şi foarte ALB! M-am căutat, de altul n-am mai dat, dar cine ştie, poate-i vin rudele la înmormântare… Şi asta când tocmai mă hotărâsem că nu mă mai vopsesc până n-o fi nevoie. Mai aştept, nu bag pensula, poate a fost o întâmplare, o cacofonie a creştetului capului. Îi mai dau o şansă. Ultima. Adică oricât ar fi el de semn al distincţiei, prefer să zic pas; mai încolo merge, dar să mă lase să mai am 16 ani o vreme… aşa, încă vreo 10 ani. Apoi… apoi o să mă vopsesc.

De ce o fi apărut totuşi? Stresul, lipsa de somn, grijile vieţii? Numai când văd ce scriu mă simt bătrână şi nu mă mai mir că a crescut aşa. Da, deci am nevoie de o vacanţă, una prelungita – la BALAMUC! Să nu mai am griji, să nu mă mai fute nimeni la icre cu nu ştiu ce probleme existenţiale, să nu mă mai gândesc la bani, examene, carieră, bărbaţi, siluetă, haine, parfumuri şi câte or mai fi. Să am aşa, un mare blank în cap şi atunci să vezi că nu mai apar fire albe.

Zice cineva aici lângă mine că m-a ajuns vârsta, că nu mai sunt puştoaică de liceu, ci femeie cu responsabilităţi. Ei, hai sictir! Că m-ai nimerit din plin. Stai, nene, că n-oi mai fi puştoaică şi oi fi având şi ceva responsabilităţi (mă rog, le număr pe degetele de la o mână, dar să zicem), însă timpul nu-mi poate juca aşa farse inestetice. Dacă eram bărbat era o chestie, că unui bărbat de vârsta mea, adică 23 (ăăă, pardon, 16) îi vin bine câteva astfel de exemplare, îi cresc cota de piaţă cum s-ar zice, mor fetele după un tânăr grizonat – că, deh, e de la experienţa de viaţă, nu moştenirea genetică. Dar aşa? Of, mare ruşine, cine o putea-o duce…

Dar stau eu acum şi mă gândesc mai bine. Un fir de păr alb – ei şi ce? L-am smuls ca să nu facă notă discrepantă cu majoritatea. Aşa o să fac şi cu următoarele, ce mă tot plâng atâta? Să mă plâng când oi ajunge să le smulg pe alea negre ca să nu facă ele notă disonantă cu restul, dacă înţelegeţi unde bat…

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in General and tagged . Bookmark the permalink.

One Response to Primul fir de par alb

  1. Arthur says:

    Ma rog, momente de criza:primele fire albe, trecerea de cifrele rotunde (30, 40 de ani s.a.m.d) – cand iti dai seama ca ai mai imbatranit putin… De obicei trec repede.
    Cand am vazut pe metalfan ca esti o tipa care asculta heavy metal dar il si citeaza pe Faulkner mi-a parut rau ca nu sunt cu cativa anisori mai tanar. Sper ca si peste ceva ani veiramane la fel – de obicei femeile isi pierd din avant si lasa deoparte muzica mai “periculoasa”, ambitiile literare si se stafidesc si pe dinafara nu numai pe dinauntru (nu nu sunt misogin ci doar usor deziluzionat). In fine ce vroiam sa-ti spun – chiar daca blogul e simpatic iti sugerez sa faci un efort si sa scrii ceva serios pentru ca atunci cand va trebui sa-ti smulgi firele negre ramase izolate intr-o mare cenusie sa nu-ti para rau ca ti-ai irosit talentul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s