Samael, Dies Irae & Avatar (Sala Agronomia)

Seria concertelor din decembrie este deschisă printr-o acțiune din categoria „rockeri, strângeți rândurile” organizată de One Event şi Sonic Engine, şi anume concertul Samael, având ca trupe de deschidere Dies Irae şi Avatar. Dacă în cazul celor de la Dies Irae lipsa unei activităţi concertistice (căci de lipsa experienței nu pot vorbi, aceasta fiind o trupă veche în metalul extrem romanesc) se observă din plin, bucureştenii nereuşind să câștige publicul decât pe alocuri (a se citi piesele I Built the Symetry of Chaos şi Shadow Boxing), cei de la Avatar arată că nu degeaba au cântat în deschidere la Megadeth sau Crematory, ca să nu mai punem la socoteală turneul european şi frecventele concerte de club de anul acesta. Craiovenii fac spectacol cu un show dinamic şi de calitate, prezentându-si recentul produs Tentacles şi piese de pe viitorul album.

Dar mulți dintre cei prezenți nici nu dau prea mare atenție celor doua trupe de deschidere, fapt demonstrat de aglomerația de pe hol la bere, ţigări şi vorbe, pentru că tot ceea ce contează este Samael. În jurul orei 21 cei patru – Xy, Vorph, Mas si Makro – descind în forţă cu Jupiterian Vibe. Pe parcursul a aproape 2 ore, sunt trecute în revistă albumele Ceremony of the Opposites (prin probabil cea mai cunoscută piesă, Baphomet’s Throne şi prin Black Trip), Passage (prin Rain, Choosen Race,The Ones Who Came Before, Shining Kingdom şi My Saviour), Eternal (The Cross, Nautilus & Zeppelin, Infra Galaxia şi Year Zero) şi Reign of Light (Inch Allah, Reign of Light, Telepath, Oriental Dawn, On Earth, Moongate şi High Above – albumul meu preferat, deci nu mă plâng că ar fi ales prea multe piese). Mi-ar plăcea să aud şi ceva de pe Worship Him sau Blood Ritual, nu pentru ca aş fi nebună după aceste discuri, ci pentru că mă întreb cum ar suna în interpretarea anului 2006, ținând cont de faptul că piesele de pe Ceremony of the Opposites şi Passage sunt clar diferite de varianta lor originală, având un touch mult mai industrial. Si mi-ar mai plăcea să aud şi ceva de pe ultimul şi nu extraordinar de bine primitul Era One, pentru că, sinceră sa fiu, sunt curioasă cum se aude live, poate şi în speranța de a mă convinge ca este un album mai bun decât cum l-am receptat eu. Voi încheia cu detaliile „tehnice” prin a spune ca sunetul este excepțional, tare cât să fie tolerabil şi foarte clar – nici nu vreau să-mi închipui ce-ar ieşi altfel, ținând cont de faputl că desfășurarea de forţe de pe scenă nu face parte din categoria lucrurilor simple, care merg cu orice sonorizare.

Acum trec la detaliile „de corazon” – Samael live înseamnă pentru mine împlinirea unui vis vechi de aproximativ doisprezece ani şi într-un mod care mă lasă profund impresionată; spre deosebire de Tiamat, Samael nu a venit prea târziu, iar faptul că pot asculta aproape în transa o mare parte din Reign of Light este o bucurie imensă după o toamnă cenușie. Pe lângă muzica de calitate, care îmi dă senzația că efectiv curge prin mine, ceea ce văd pe scenă este o demonstrație despre cum să ştii să-ţi vinzi marfa şi cum să pui suflet în ceea ce faci. Oamenii aceia sunt demenți, în sensul cel mai bun al cuvântului; iar Xytras, omul din spatele Samael, mi se pare fenomenal. Recunosc faptul ca după concert număr cu atenţie – da, două mâini, două picioare – hmm, cu jumătate de ora înainte aş fi putut jura că are măcar cinci mâini şi trei picioare, dar, deh, iluzia optica… Sfârșitul concertului înseamnă sesiune de autografe, fotografii şi discuții cu fanii care se prelungesc de la cele 20 de minute anunțate inițial până la ultimul „client”, cei patru fiind (spre deosebire de alții, știm noi care) extrem de sociabili, simpatici şi glumeți, evident incantați de entuziasmul celor veniţi să-i vadă.

A fost un eveniment de exceptie cu o trupa de exceptie (pacat ca acest element este deja la superlativ, pentru ca mie, in cazul Samael, nu mi se pare de ajuns), felicitari trupelor de deschidere care au avut o sarcina deloc usoara si, nu in ultimul rand, felicitari publicului care, in cea mai mare parte, a fost entuziast in limitele bunului simt!

 

 

 

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Concerte and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Samael, Dies Irae & Avatar (Sala Agronomia)

  1. jasmine says:

    Hei, cronica asta te face sa vibrezi..e grozava!Pozele, la fel.Completeaza perfect povestea muzicala.
    Place mult, mult!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s