Lansare Trooper – Electric (Club Old School, Bucureşti)

Înainte de toate, dacă doriți să citiți o cronică obiectivă, opriţi-vă aici, nu are rost. Pentru că este cât se poate de subiectivă recenzia făcută de un vechi fan Trooper, deci consideraţi-vă avertizaţi. Aşa cum Balaurul promite de la început, este un concert de trei ore în care trupeţii prezintă în întregime noul produs, Electric, intercalând piesele acestuia cu, aşa cum le place lor sa spună, evergreen-urile. Un astfel de show, de trei ore (când or fi trecut oare?) şi care trece în revista un album întreg, nu este o noutate în cazul Trooper; dacă vă amintiți, aşa s-a întâmplat şi cu Desant. De unde au băieții atâta energie nu ştiu, cert este că nici atunci, nici acum aceste ceasuri nu par mai mult de câteva clipe.

Trebuie să recunosc faptul că pentru mine prima audiție a albumului a fost cea live; când voi asculta discul, o voi face inevitabil prin prisma a ce am auzit în seara aceasta. Ce am auzit? Ei bine, şi piese heavy, şi piese care prind la gagici, şi piese complicate şi lungi, dar care totuşi merg de minune in concert. Clar, cu toată producția foarte bună de studio, Electric este în primul rând un album care prinde extraordinar pe scenă. Piesele noi care îmi atrag atenţia sunt: Promisiuni, Rătăcit pe drumul vieții, Testament (excelent cover Chrom Dioxid) şi O viața este prea mult. În rest, nu lipsesc Încă un strigăt, Cum vreau eu, Doar a mea, Scandal, Pentru tot ce-a fost (atât de rară în concerte), Amintiri, Tari ca munții îi Strigăt. Cireașa de pe tort este Mister 6Fingers la clape pe parcursul mai multor piese.

Aşa cum ni s-a promis, există şi secţiunea „cine cânta o piesă cu noi”, care are un succes evident, dacă ţinem cont de numărul solicitărilor. Încă o dovadă că Trooper este (şi) o trupă live, care ştie să comunice cu publicul şi să-l ţină în priză indiferent dacă este un concert lung sau scurt, o cântare obişnuită, o lansare de disc sau un unplugged. Despre public pot spune doar că o trupă deosebită nu poate avea decât fani deosebiți, care o ţin „în palme”, care cântă alături de ea, care cer bisuri şi care ştiu să-şi manifeste entuziasmul astfel încât devine molipsitor.

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Concerte and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s